Teodor Dume

valeria,
frumoasă și bogată vara asta a ta îmbrăcată în fragi.

îmi plac toate scurtimele tale de aici, dar cele punctate de mine sunt mult mai aproape de vârsta și sufletul meu

casa văduvei -
prin acoperișul spart
un ochi de soare


Satul cu bătrâni -
rămasă singură-n cuib
până și barza..


toate acestea exprimă starea în care mă regăsesc cotrobăind după o gură de aer.

aprecieri, valeria!

cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț, prietene!
te așteptam și uite c-ai venit. mă bucură mult prezența ta aici, pentru că ochiul tău are un unghi aparte și ceea ce cuprinde înseamnă o cernere responsabilă care , punând-o în semnul tău, mă ajută.

mulțumesc și mă bucur că prima strofă e preferata ta.

cu prietenie,
teodor dume,

liviu,
trecerea ta punctează în esență și mă bucur mult.
și după cum bine știi, e bine să ne aplecăm tot mai mult asupra interioarelor din noi. acolo e biserica fără cruce la care venim și îngenunchem, doar atât cât se poate...

mulțumesc mult, prietene.
ești un oaspete așteptat

cu sinceritate,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc pentru oprire și semn.
uneori e bine să revenim în același punct...

cu prietenie,
teodor dume,

LIM,
mă închin în fața gândului tău curat

mulțumesc mult

cu prietenie,
teodor dume,

domnule george,
o încărcătură de suflet reușită

poate mult mai clară varianta

*ultima rază
scufundându-se in lac-
nuferi printre nori*

cu sinceritate,
teodor dume,

corina,
mulțumesc de trecere. prezența ta e benefică, așa cum am mai spus.
mulțumesc mult și te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

domnule radun,
aceeași apreciere pentru ideea de acoladă, sesizată și de LIM,

da, bun textul și gândul curat care-ncojoară dragostea

*atunci iubim mai profund
sensibili la vise
devenite aievea
o clorofilă
scursă încet
spre ziua născută cu mine.*

aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

iolanda,
mulțumesc. punctarea făcută de tine e de fapt scheletul durerii dintr-o viață fără de care nu poate exista, viața...

ești o prezență onorabilă. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

liviu,
mă bucură mult pretența ta aici. cum bine ai remarcat, de data asta este vorba despre o clipă în care se moare real. este o moarte reală la care am participat, vezi și motivul pentru care trextul este încadrat la personale.

sigur că eu deseori tatonez terenul pe care calcă moartea, vrând să elucidez ceea ce nimeni până acum n-.a reușit și despre care s-a vprbit și se va vorbi poate sute de ani de aici încolo.

da, liviu,
aici este vorba despre aceea trăire în clipa în care se moare cu adevărat, clipă care te face să simți inexplicabilul.

și cred eu că cea mai sufocantă durere e aceea când trăiești, respiri și totuși
nu ți-ai mai dori acest lucru în momentul în care cineva drag sau foarte drag se oprește la tine în brațe, te privește tăcut, pentru o clipă, apoi se duce până dincolo fără ca măcar să-și ia rămas bun, iar Dumnezeu se face că nu vede.

chiar, unde este Dumnezeu în aceste momente?

sunt ăntrebări, liviu a care nu se va găsi răspuns niciodată...
și totuși noi, cei de aici de jos, credem orbește în lucruri pe care nu le vedem, nu le atingem ci doar presupunem că ele există.

mulțumesc pentru punctarea ta atentă și pentru participarea ta afectivă la acest eveniment, real, desigur, care s-a petrecut nu de mult și tocmai în desfășurarea redată de mine într-un mod foarte simplist...

cu prietenie,
teodor dume,

*Cu șeful se are bine,
La servici se bat pe burtă...
Căci știut e de oricine:
Amândoi se-mbată turtă.*

iar acasă când ajung
măsurând în lat cărarea
se tot vaietă, se plâng
să nu-i certe iar muierea

c-au muncit la ore-n plus
pe de-asupra făr de bani
că patronul iar s-a dus
la răcoare câțiva ani

și să-și scalde supărarea
au ciocnit doar un pahar
însă rece cum e berea
făr să știe c-au un har

au comandat la lele floarea
șase vinuri murflatar
și-au ajuns ca înserarea
să-i ajungă tot la bar...

scuze, virginia,
dar m-am jucat puțin cu ideea ta.
sigur că n-am zăbovit prea mult asupra regulilor acestui gen și sunt sigur că nu peste tot am respectat metrica și poate nici ritmul, dar...

cu sinceritate,
teodor dume,
mă bucur pentru textul tău.

felicitări, călin sămărghițan pentru suflul dat poeziei și frumosului, la fel celorlalți membri din comitetul de organizare și primire, precum și gazdelor, care sunt sigur că se vor strădui să mențină standardele la nivel înalt, așa cum bine este cunoscută ospitalitatea la români.

așteptăm vești de la ospățul cu meniu de poezie, artă și frumos.

cu sinceritate,
teodor dume,

concentrare, ioana
profunzime și sensuri...

*încap într-un fir de nisip
trupul în mine
liber...

cineva mă respiră...*

și totuși poate schimbi titlul. e prea pe linie...


aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

tama,
un poem sensibil, curat în care cuvintele confirmă originea sentimentului.
și îmi place naturalețea și frumusețea rostirii de aici cu care ai reușit să rostuiești un întreg

*Va purta mereu o piatră pe inimă
iar în floarea vârstei
vezica biliară i se va umple cu pietricele.
Va uita că la umbra eclipsei
a văzut nunta pisicilor.

Nepoților le va spune
că cea mai lungă telenovelă*
e totuși mai scurtă decât o viață de om.*

citit cu plăcere

stimă și considerație,
teodor dume,

anca,
sunt onorat de trecerea ta.
mulțumesc mult și te mai aștept

același,
teodor dume,

mulțumesc pentru trecere și semn.
să ne citim cu bine

stimă,
teodor dume,

narcise,
ciclul acesta cu soarele te prinde bine.
îmi place cum versifici și păstrezi cursul stărilor până la final

*ce-o fi fost așa de interesant la ea

nici măcar nu părea reală*

aprecieri!

același,
teodor dume,

florian,
trecerea ta pe aici e un prilej de bucurie pentru mine.
mulțumesc mult pentru analiza pertinentă.

cu aceeași stimă,
teodor dume,

domnule vali,
remarc multă durere și tristețe aici.
îmi place și modul în care împletiți scriitura cu genurile desfășurate în acest poem

*dau să mă ascund oblic de frică
într-o căpiță din visul unicului drum
cel ce pare că nu mă mai locuiește
pe strada de la numărul cincizeci și șapte*

citit cu plăcere

multă stimă,
teodor dume,

da, aplecări asupra gândului.
deschideri,LIM

citit cu plăcere,

același,
teodor dume,