Radiografie

O incheiere, o concluzie, de fapt o revelatie care m-a infiorat la propriu si mi-a zburlit aripile la impropriu.
Dupa imaginea traita in eternitatea unei clipe atemporale in care se pot observa deduse toate miscarile universului dinspre punctul primordial, dar contemplat cu seninatate si pace interioara, vine acea inchidere in prezent care, paradoxal, in loc sa fie o impacare cu absolutul, o odihna in siguranta sinelui, dezvaluie spaima pierderii spatiului care nu se umple ci devine absent, un fel de a pierde nu prin infrangere, ci prin absenta luptei.
Poate respiratia ce creste in spatiul absent se vrea a fi viata. Dar pe mine ma inspaimanta.

Exceptionala poezie, va felicit. Cu stima F.

Si eu am folosit blitz in poezia mea, fara a te citi inainte. Placut, imi place sa te citesc,
Val

florian,
trecerea ta pe aici e un prilej de bucurie pentru mine.
mulțumesc mult pentru analiza pertinentă.

cu aceeași stimă,
teodor dume,

mulțumesc pentru trecere și semn.
să ne citim cu bine

stimă,
teodor dume,

Foarte bine redată senzația asta că simplul fapt de a respira ne consumă, că viața e o ardere mocnită care obosește și, până la urmă, epuizează. Într-un asemenea context nesfârșitul nu mai există căci până și el își are marginile sale. Un poem frumos și trist.
Cu stimă, AZ

anca,
sunt onorat de trecerea ta.
mulțumesc mult și te mai aștept

același,
teodor dume,