Poezie
bătătorul de covoare
1 min lectură·
Mediu
plouă cu tunete și îmi inundă busola
și un fulger îmi bagă mințile-n cap
bat la poarta cu numărul cincizeci și șapte
și-mi răspunde femeia din curcubeu născută
ce mă lasă uitat cu impresia voalată
pe blitzul dintr-un fulger
și-n banca de la poartă
o fotografie plânsă
întinde mâna
udată
dau să plec cu privirea din lumina întunericului
dar mă ironizează când o iau în brațe
încerc să-mi agăț niște vorbe
de viitorul tăcerilor
nepricepute
și ele voalate
mă trezește o palmă de bătut covoare țărănești
și dau să mă ascund oblic de frică
într-o căpiță din visul unicului drum
cel ce pare că nu mă mai locuiește
pe strada de la numărul cincizeci și șapte
e trist și luat cu împrumut de pe la case
preșul de la intrare
țesut din timp
ascultă fix
de bătătorul de covoare.
023.321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “bătătorul de covoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/13891517/batatorul-de-covoareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
remarc multă durere și tristețe aici.
îmi place și modul în care împletiți scriitura cu genurile desfășurate în acest poem
*dau să mă ascund oblic de frică
într-o căpiță din visul unicului drum
cel ce pare că nu mă mai locuiește
pe strada de la numărul cincizeci și șapte*
citit cu plăcere
multă stimă,
teodor dume,