Teodor Dume

doruleț,
îți mulțumesc pentru felul tău de a interpreta ceea ce scriu. și uite , înainte de ați mulțumi îmi permit să te citez *Adevărat, nimic pentru cei grăbiți nu se găsește în versul tău și acest fapt declanșează nevoia de căutare a semnelor lăsate de tine.*

aici ai spus totul doruleț, într-o manieră diplomatică izvorâtă dintr-un gând matur și responsabil

îți mulțumesc pentru tot

cu prietenie,
teodor dume,

da,
un final de excepție
îmi place

și dacă totuși anticomentatorii mei au venit cu propuneri,
vin și eu cu o părere.

patru versuri -spațiu-următoartele două versuri-spațiu și ultimele cinci


partea aceasta o arhivez în gând

*Strivește soarele înfipt
în lacrima ei
pune-i oglinda la gură
și dacă respiră
mergi mai departe.*

cu sinceritate,
teodor dume,

ioana,
nici nu știi cât de benefică e trecerea ta.
semnul lăsat îmi întărește convingerea că nu orișicine poate rezona la fel. și este corect.

mulțumesc mult pentru sprijin
și mă bucur c-ai pătruns în sensul cuvântului de aici

cu sinceritate,
teodor dume,

o viziune asupra vieții descătușată de umbre, temeri și alte zorzoane artificiale.
și iată că-mi place tocmai pentru acest motiv, -simplitatea rostirii care rodește înlăuntrul autorului și vine înspre noi ca un strigăt.

*tinerețea aceea,
e-acum ca o barcă în larg
și nu știu ce nemernic
a împins-o atât de mult*

te rog elimină acel *în larg* din ultimul vers.
e o mândrețe de rostire fără *în larg\' pentru că în antipenultimul vers se regăsește explicația

în rest, numai de bine

felicitări!

cu prietenie,
teodor dume,

da, anca
e o fulguire atentă aici și-mi place.
ți-ai format un discurs inconfundabil și uite c-ai rostuit un întreg deosebit

nu știu dar *aceea păpușă moale de cârpe* are un farmec aparte. mie îmi place și nu văd motivul înlocuirii. clișeu, clișeu dar aici se potrivește de minune.

*câteodată îmi puneam întrebări
și le simțeam ca pe niște ace
înfipte cu furie
într-o păpușă moale de cârpe
din cauza durerii răspunsul venea
nefiresc de repede și mai tot timpul
greșit*

îmi place să te citesc, anca
aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

carmen,
îmi place tehnica vitraliului de aici.
și intrarea în poem, de asemeni reușită

mă și mir de ce atât de rare treceri...


și da,

*uneori mi se face frică
în jurul meu cioburile se împing unele pe altele
de la stânga la dreapta
ridică tot mai multe ziduri*

o execuție cu cioburi de suflet

aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule sebastian,
trecând pe aici, fără să fii un bun polițist, și nici măcar un scriitor declarat, cum o fac unii, ai elucidat misterul *ultimului om* în care fierbea domnul leonard.
da, ai remarcat ceea ce unii nu o pot face din varii motive...

îți mulțumesc pentru elucidarea cazului, dar aș fi fost mult mai bucuros dacă referirea pe text ar fi fost mai amplă. aș fi dorit să aflu dacă acest text ți-a plăcut sau nu, și în ce măsură.
poate revii cu detalii pentru a -mi confirma sau infirma impotența între-ale scrisului.

cu sinceritate,
teodor dume,

mă bucur să vă știu prezent prin cuvânt

am citit cu plăcere

*mă doare atât de tare existența mea
încât singura cale de ieșire ar fi coma veșnică*

același,
teodor dume,

LIM,
da, poate că o fi un text bun și îți mulțumesc pentru remarcă.
eu, de fapt, nu am scris aici o poezie etalon în literatura română, ci mai degrabă am descris stările unui vis întrerupt...

și e prea limpede, numai că unii au văzut cu totul altceva.
evident că , așa cum spunea octavian paler, doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit.

mulțumesc mult pentru gândul tău curat

același,
teodor dume,

mulțumesc, domnule leonard ancuța,
pentru revenire.

și sper să-mi intre bine în cap cele sesizate mai sus,
deși sunt teribil de prost
pentru că ...scriu
și mă bucur că o pot face pentru mine și pentru cei ca mine.


fără pică...

cu scuzele de rigoare,
același,
teodor dume,

îmi place mult această întoarcere de 180 de grade.
e un text responsabil care de fapt ne îndreaptă privirea înspre două planuri creionate atent de către autor.

schimbarea de sens ne obligă să coborâm în profunzimea lucrurilor, efect demonstrat aici de către autor.

reușit cu întregul

aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

un text reușit
cu pornire din titlu, superb dealtfel, care face o incizie în viața , uneori, mizeră, și acoperă trăirile până la final unde profunzimea naște sensuri
și e bine să fie așa, pentru ca fiecare să putem respira din propria trăire.

*să călătorim mai bine singuri
fiecare în vagonul rezervat
numai noaptea
am fi frumoși ca peștii
în acvariu
un solipsism confortabil
și ne-am despărți
fără cruzimea sepiei de mare *

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc pentru trecere și observații. s-ar putea să aveți dreptate în ceea ce privește commul d-voastră dacă mă iau după modul în care ați perceput mesajul acestui text. adică n-ați priceput nimic și asta în mod voit. dacă nu puteți asimila cîteva comparații și imagini filtrate prin ochiul cititorului simplu, atunci nu mai am niciun argument de adus aici.

evident că n-am să fac un inventar al steluțelor date de către leonard ancuța cu un comentariu aruncat lapidar sub remarcile *text expresiv*, *text super* și fără un fundament literar, tocmai pentru a nu scoate în relief neputința domniei sale de a gestiona nivelul acordat de administrația siteului, și nici nu vreau să motivez steluța acordată de emil, ci încerc să remarc modul subiectiv, să nu spun ironic, prin care unii, mari poeți ai acestui site, doresc să scoată în evidență superioritatea acestora față de noi ceilalți de la periferia siteului.

intervenția, (sau mai bine zis analiza pe text), domnului leonard ancuța este foarte șubredă și nu cred că merita efortul.

dar sunt de acord cu părerea sa, care de fapt rămâne o părere, și o respect.
iar în cazul în care voi considera că din acest comm am de învățat, voi aplica recomandările, numai că a uitat să precizeze unele aspecte legate de citatele din text.
că textul nu are nicio valoare poetică, cum se exprimă, s-ar putea să fie așa în subconștienul dânsului, însă pentru mine acest text înseamnă ceva. sunt elemente care pregătesc o trecere, așa după cum bine remarca, maria și emil , și însuși titlul o confirmă. cine sau ce a trecut prin pat și a lăsat o urmă rămâne în suspans așa cum și imaginile cu tavanul, neînțelese evident de către domnul leonard ancuța, și mai apoi păiangenul, vântul, soarele și multe altele...
dar ce mai...
domnia sa chiar nu a citit titlul?

oricum sunt nedumerit cum un biet text a creat această *umflătură*
dar evident că răspunsul se află în acea steluță care se sufocă sub umbra invidiei unor persoane care nu încap în pagină.
dar de ce?
steluța aceasta nu a atras nici un cititor în plus pentru că ea a fost acordată
mult mai târziu după postare, așa că...

oricum mă bucur că am fost băgat în seamă prin această intervenție a domnului leonard ancuța
ba chiar îi mulțumesc pentru prezență și-l asigur că-l voi citi, ca și până acum, cu inima și sufletul curat.

ps*
îmi cer scuze editorilor și celorlalți cititori pentru explicațiile date, dar era necesar.

mulțumesc mult pentru înțelegere

stimă,
același,
teodor dume,

mulțumesc,
domnule emil iliescu. mă bucură faptul c-ați rezonat. și chiar așa este. textul de față poate fi simțit doar de cei care au trecut de o anumită vârstă. de fapt, după cum anunță și titlul,*vis întrerupt*, textul se vrea o bifurcație care încearcă să schimbe unghiul de privire al cititorului. iar unghiul domnului emil e cel mai potrivit. și tocmai de aceea lasă cititorul să se oprească unde vrea și să perceapă ce vrea.
nu vreau să mai explic textul pentru că titlul sugerează foarte mult.
iar o analiză responsabilă pe text ar scoate în evidență lucrul acesta.

doamna maria prochipiuc, a punctat în esență și mă bucur că a găsit și a enumerat elementele principale care leagă mesajul din text, chiar dacă, conform titlului, totul este lăsat în suspans...

încă odată mulțumiri, maria și emil

stimă și considerație,
teodor dume,

maria,
mă bucur c-ai revenit și-mi ești oaspete astăzi. gândurile tale îndreptate spre acest vis întrerupt percep ceea ce poate ar fi urmat...
desigur că e o discordanță între începutul poemului și sfârșit tocmai pentru a putea accentua întreruperea visului, întrerupere survenită în urma unei privirii de dinafară. textul pare neterminat fiindcă așa se vroia.

mulțumesc pentru analiza pe text. ești un oaspete drag

stimă și considerație,
teodor dume,

un text care se susține printr-o respirare ritmică și un discurs ferm
mi-a plăcut

iau cu mine pentru arhiva de gând

*diminețile sunt bucăți de sine pe care
le pierzi pe drum*

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule călin,
permiteți-mi, ca în acest moment deosebit, să fiu alături de colegii de pe agonia ro care vin în întâmpinarea apariției cărții cu gânduri de suflet.
e momentul în care autorul își numără firimiturile de suflet dăruite celorlalți care l-au apreciat, în primul rând ca valoare umană și numai apoi ca valoare literară. cum bine se știe scriitorul nu poate fi scriitor dacă nu dăruiește din el, lucru pe care l-ați făcut, nu numai prin apariția acestui volum, ci și prin medierea a ceea ce este frumos aici pe acest site.

voi fi alături cu inima și sufletul

felicitări, domnule călin!

stimă și considerație,
teodor dume,

cătălin,
îți mulțumesc pentru prezența ta în pagina mea.
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

marinela,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.

mulțumesc mult și te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

marinela,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.

mulțumesc mult și te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,