Teodor Dume

alex,
mă bucur să am cititori atenți ca tine
care știu să pătrundă în cuvânt.lucrul acesta îmi confirmă că am intrat în sufletul cititorului.

te mai aștept.

multă stimă,
teodor dume,

alex,
bine punctat. după cum vezi, timpul e cel prezent, pe când noi doar simpli oaspeți prin viață.

mulțumesc mult.

cu prietenie,
teodor dume,

teea,
mulțumesc pentru semnul lăsat.am corectat micile greșeli. graba strică treaba...
mă bucur mult c-am un cititor atent.
te mai aștept. de fapt această vizită este prima la mine în pagină. mă onorează.

multă stimă,
teodor dume,

da, observ un salt calitativ care onorează autorul
și o desfășurare mult mai atentă

*de la biserică la gardul
cu uluci de fag satul era
fericit

și argeșul curgea prin sângele
nostru*

aprecieri!

același,
teodor dume,

alex,
spui bine de tot. îmi place cum diseci și pătrunzi în înțelesul lucrurilor.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

da, ottilia,
ca de fiecare dată pui punctul pe i. ai remarcat ,din punctul tău de vedere, legătura dintre dincolo și dincoace.
mă bucur să am un cititor fidel dar și foarte precaut în interpretare.
te mai aștept

același,
teodor dume,

aceasta e poezia.

*tată
nu ești un bun fotograf
ai făcut o poză cu scara în centru
ce-mi amintește faza cum varsam lacrimi de clor
decolorându-mi obrajii
acea scară ce mă făcea gelos pe pisică

tată
de ce ai tras în poză și cireșul
din care niciodată n-am gustat
de ce n-ai împușcat ciorile
dar ai împușcat acel iepure

nu știu de ce stau în colț și sprijin peretele casei
care niciodată n-a avut sobă*

până aici sunt îngrămădiri de stări care sufocă mesajul. părerea mea e că titlul e reușit iar din el se scurge lin partea reprodusă mai sus.
și e porțiunea de bază care susține întregulși evident pe cititor căt mai aproape de text.

cu sinceritate,
teodor dume,

ottilia,
îmi place cum știi să dezlegi nodul. așa este. sunt douăplanuri aici și prin cel din urmă am privit copilăria..

mulțumesc mult

același,
teodor dume,

da, LIM,
acel * acolo* se repetă. o să văd ce pot face.
mulțumesc mult pentru trecere și apreciere.

același,
teodor dume,

alex,
interpretarea ta este corectă. ai găsit cele două unghiuri din care am privit. partea de dincolo dealul și cea de dincoace.
separarea despre care vorbești există, e cât se poate de reală și este comună la o anumită vârstă.

mulțumesc mult

cu prietenie,
teodor dume,

angela,
mulțumesc foarte mult pentru trecere și semn. incizia făcută cuvântului e de o precizie stranie, drept pentru care recunosc în tine un cititor perfect. te mai aștept

același,
teodor dume,

a se citi corect, fără acel *că*

*voi asculta mult atît de mult încât voi vărsa ură*

scuze, graba...

îmi place câmpul pe care-l pregătești pentru relansare și liniște, precum și modul , subtil, în care-ai tușat revolta din tine.

versul patru l-aș vedea așa:
*voi asculta mult atît de mult încât că voi vărsa ură*

cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc, doruleț.
trecerea ta e un astâmpăr. ai luat esența acestui întreg și asta mă bucură.
de fapt poemul propriu zis se termină cu versul din paranteză. acolo este seva.

mulțumesc mult

te mai aștept

cu prietenie,
teo dume,

mulțumesc, angela.
trecerea ta mă onorează. te mai aștept

multă stimă,
teodor dume,

o pozie conturată frumos, un leac de pus pe rană
într-o liniște deplină

cu sinceritate,
teodor dume,

LIM,
iarăși ai punctat atent. mulțumesc mult

alex,
mă bucură trecerea ta.
da, ai remarcat întocmai golul acela dintre veghe și somn, realitate și partea cealaltă.

mulțumesc mult . vă mai aștept

același,
teodor dume,

maria,
e o punctare responsabilă, drept pentru care îți mulțumesc mult.
ai intrat în mijlocul stărilor delimitându-le perfect. mesajul l-ai înțeles în profunzime.

te mai aștept. ești un oaspete drag.

multă stimă,
teodor dume,

un titlu deosebit

și un text care merită atenție. esențialul a fost punctat de către emil iliescu și dana ștefan, așa că nu-mi rămâne decât să mulțumesc autoarei pentru șansa oferită de a citi un poem bun.

succes!

și multă stimă
același,
teodor dume,

textul de față e încărcat emoțional și tocmai de aceea, pentru respectul celor duși, aș sugera restrângerea lui într-o formă care să puncteze doar etapele esențiale ale momentului descris.

mi-am permis un joc fără a știrbi din trăiri și stări
evident că autorul poate interveni mult mai mult .

*tata pleca cu noaptea-n cap sâmbăta
pe jos la București după de-ale gurii
eu mă cocoțam în podul casei
și priveam ațintit pe luminator
sosirea lui

nu puteam să-l confund cu nimeni
îl cunoșteam după mers
forma umerilor aduși
și după zâmbetul
misterios din colțul gurii


când îl zăream
strigam în mine de bucurie

venea încărcat cu alimente
îi săream în brațe și-l întrebam dacă
mi-a adus ceva
din buzunarul pieptului scotea
o inimă îmbrăcata-n ciocolată
și-un ,,hopa Mitică’’
îmi placea mult jucăria aceea
pentru că de fiecare dată
cadea în picioare


ultima oară
l-am vazut pe tata
într-o miercuri spre joi
dormea într-o cutie de lemn
se strânsese lume multă
iar mama își ascundea durerea în albul din batistă

de atunci privesc ațintit pe luminator
inima lui.*

poate că nu-i o variantă perfectă, dar am scos unele stări care se repetau fără sens și evident unele repetiții care nu ajută cu nimic.

scuză-mă, prietene, pentru intervenție. am vrut să ajut întru împlinirea ideii lansate.
și totuși, textul merită refăcut.

cu prietenie,
teodor dume,