Teodor Dume

foarte de acord cu "Notele acordate vor fi făcute publice la încheierea concursului."
În acest fel vom fi mult mai atenți și responsabili la acordarea notelor.

mult succes participanților și mulțumiri organizatorilor și doamnei reiter

ștefan petrea,
adevăr mult în spusele tale

mulțumesc,

marcel vișa,
foarte bine ai privit.

multă stimă

cristina,
ceea ce faci tu aici este o vindecare a sufletelor. iată ce înseamnă să te sacrifici pentru binele altora, fie el chiar și secvențial, aparent, dar care înseamnă putere, loialitate, sinceritate, și-n esență, sacrificiu.
nu-mi pot imagina un alt autor care să primească înlăuntrul său multe alte suflete care să contribuie la ritualul pomenit mai sus. da, cristina rusu este Omul care unește și vindecă.
iată cum fotografia naște firul poeziei. frumos!

vă felicit pe toți autorii care ați contribuit la acest tablou înrămat din suferința dar și bucuria copiilor lumii.

luminez zâmbetele lor

cu sinceritate,
teodor dume,

un spital pentru cuvinte...
doar și pentru această idee merita să mă opresc în pagină

aprecieri!

iată un întreg într-un titlu:" când ziua nu poate ieși din noapte". doar pe acest text se poate vorbi pagini întregi. îmi place că începi să explorezi și altceva ce ar putea naște un plus de valoare cuvântului și stărilor pe care, secvențial, încercăm să le reliefăm din mai multe puncte (unghiuri) de vedere.

aprecieri!

nu știu de ce dar primul vers "adică cine nu-mi dă voie să cred" mi se pare "stația" de alimentare a întregului. intrarea în text și până la jumătatea lui vine ca o împlinire a ceea ce am fost, fapt ce m-a determinat să mă opresc pe text și să-mi întorc privirea. mi-a plăcut modul în care se trece secvențial de la grija bunicii la teamă și nesiguranță și mai apoi la tăria și împlinirea de final a stărilor "și uite așa mi-a venit o poftă/nebună să mănânc /o pisică"
antipenultima strofă, care vine ca o tușare a stărilor,poate ar putea lipsi și să se treacă direct de la
"atârn în mijlocul casei cu un bec de o sută în mâini
(...)
acolo
stând așa lamentându-mă
am uitat tot"

e doar o părere.
aprind eu steluța aurie care va da mai multă lumină decât becul de 100

aprecieri!

oancea sorin,
în timp ce elaboram commul pentru distinșii mei colegi de mai sus a apărut și comentariul d-voastră pe care-l consider ca pe un semn de citire atentă venit de la un cititor fidel.
apreciez modul de interpretare a mesajului.

cu sinceritate,
t. dume,

marcel vișa,
mulțumesc pentru remarcă.mă bucur că strofa întâi a plăcut în modspecial.

liviu ioan mureșan,
da, acele repetiții fac parte din mine (noi) și sunt inseparabile față de ceea ce simt și ceea ce explorez în felul meu și nu într-altul. mă bucur că textele mele sunt inconfundabile tocmai pentru că privesc din diferite unghiuri aceleași stări. s-ar putea că pe unii să incomodeze felul acesta de a scrie dar ăsta sunt eu și în mine, nu în altă parte, caut răspunsurile despre ceea ce sunt și despre ceea ce posibil voi fi...
strategia vieții, a existenței în sine, este foarte complexă și nu constă doar în sentimente de dragoste și iubire etalate clișeic în literatură. toți știm să scriem poezii de dragoste dar niciodată nu ne-am întrebat de unde vine ea?, cine suntem și încotro ne îndreptăm? care ne este rostul nostru aici și până când? ce este în fapt moartea?. știu că sunt subiecte care plictisesc dar direcția căutării mele este foarte bine definită în tot ceea ce scriu.
îți mulțumesc pentru răgazul de a te opri înlăuntrul meu pentru a vedea dincolo de ceea ce unii nu văd.

ștefan ciobanu,
pentru mine este o mare onoare trecerea și semnul lăsat chiar dacă unele cuvinte , pe care le-ați enumerat, nu par lămuritoare. nici nu trebuie.
întunericul naște lumina iar lumina, umbra.


mulțumiri de suflet tuturora.mă bucur că v-am avut oaspeți.îmi sunteți dragi și bineveniți orișicând.

cu sinceritate,
teodor dume,

o schiță portret foarte bine punctată, chiar în detaliu.
deosebită intrarea în text dar și ultimele două strofe.
"Ca pe un veteran de război întors acasă
m-a terminat baby azi-noapte în vis:
de câte ori m-a chemat la căpătâiul ei,
de câte ori mi-a cerut apă,
de câte ori a vrut brațe
și m-a întrebat cât e ceasul;
(...)
În timp ce baby mă striga și-mi spunea visul ei
în care plutea deasupra patului și eu o roteam râzând cu lacrimi
și o legam cu funii omenești, prea omenești, în așteptarea dimineții
când se șterg pașii Himerei și numai urmele ei pe oasele feței
ne spun că am fost fericiți
și prea bine ne-a fost."

aprecieri!

luminez

un text echilibrat, bine punctat, reliefat și realizat pe două planuri, chiar dacă, la prima citire, pare o "fugă" printre stări.
"și dacă astăzi încă mă iubești
dragostea ta a împrumutat ochii mei cei orbi
și gura mea cea mută"
citind și recitind ultimele trei postări, și nu numai, constat ușurința cu care se trece de la o stare la alta și modul în care se face joncțiunea.

aprecieri!

luminez

comentariul meu s-a dublat. rog un editor să șteargă unul

mulțumesc,

da, iată un altfel de text care se pliază pe stările de fapt a ceea ce am numi neputință. da, iată o răzvrătire interioară, o revoltă împotriva nimicului din noi, ocazie cu care mă citez, gen:" să nu pretinzi că ești ceea ce nu poți fi".
un text bine etalat și structurat, după părerea mea, pe două paliere, primul; indentificarea nemulțumirii prin invocarea neputinței interioare care subjugă starea lucrurilor "s-a terminat cu premiile și festivalurile/în care ne ascundem petele de pe cur/pentru că dau o diplomă/poetului/și chiar i-o dau!/pentru că îl provoc pe poet/să scrie dincolo de tehnicile împrumutate." și iată și cel de-al doilea element; constatarea care încorsetează orice voință:și iată
oamenii circulă pe stradă în roiuri/au matcă ai cărei feromoni îi atrag/
înspre mall/acolo curge grăsime de fiară/e răcoare pentru creierele trudite/
au ochelari disturbabili 3 d/să vezi amănunte la care nu gîndeai//am închiriat studioul acesta să fiu actor/regizor figurant/să termin cu visele /ancorate în necunoașterea voastră/stăpînilor!"
autorul aici, dincolo de orice rețete și formule,încearcă starea aceluia care își apără teritoriul, mai bine zis, spațiul timpului său, și ne creionează un nou drum, o nouă deschidere spre noi posibilități.
remarc schimbarea, viziunea autorului îndreptată spre arheoființa din fiecare întru redescoperirea fertilității stărilor sub noi forme dar într-o libertate a momentului lăsând la o parte dependența de sine.
nu pot de cât să concluzionez citându-l pe Wilhelm von Humboldt, "modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât însuși destinul său"

felicit autorul și
luminez

cu sinceritate,
t. dume,

răzvan racheriu,
mulțumesc pentru trecere și modul de interpretare


oancea sorin,
da, iubirea din rană...
mulțumesc frumos


mihaela aionesei,
îți mulțumesc pentru felicitări dar și pentru luminița care va lumina mereu în sufletul meu.

mulțumiri de suflet tuturor

place mult.
sugestia domnului atanasiu este benefică. caierul din care se toarce firul de lumină.

luminez lumina din caier...

aprecieri!

mulțumesc pentru trecere și comm.
da, atât ne-a mai rămas, nouă unora, să învățăm să murum puțin câte puțin zi de zi...

multă stimă,

program de suflet!
iată că și unele autorități locale sunt sensibile la Frumos

succes tuturor!

iată un text cuminte și rotund ca și lacrima mării.
împlinirea mesajului vine, desigur nu de la "lacrima mării" ci de la "lumea" din "albul de cretă/în care lumina croiește/ziua de mâine".
mi-a plăcut modul în care s-a punctat, croit și desfășurat acest întreg, și nu numai. am citit zeci de texte ale autoarei și sunt un cititor împlinit în ceea ce privește unghiul din care am privit.

pentru a lumina drumul înspre poezia adevărată care atinge și pentru încurajare aprind o stea

felicitări, ramona!

ține pasul acesta și vei înțelege direcția în care te îndrepți

mulțumesc, LIM!
da,neputința în fața timpului rămâne și va rămâne un mister.
întrebările fără răspuns rod din noi zi de zi câte puțin până rămânem uitare.

multă stimă,

nu pot decât să spun:
să fie într-un ceas bun!

mult succes, LIM!

place intrarea, discursul, joncțiunile, structura solidă a textului dar acest final îl voi înrăma în suflet

"iar dacă ajungi să te suspectezi de bărtânețe
pui totul pe seama inflației de iubire
că au pus ăștia antibiotice
până și în amintiri"

aprecieri!

luminez