Teodor Dume

filozofic vorbind textul de față explorează căi dar și definește ceea ce în opinia unora fericirea este doar o stare. și atât.
"Fericirea e apanajul celor care-și folosesc curajul ca o glorie în fața lașității , pentru a o extrage dintr-o viață înfricoșătoare refuzând să-i fie uzurpată fericirea care constituie imanența ei."
găsesc aici o paralelă între cele două noțiuni(stări) care lunecă înspre un concept necesar valorii și sensului ifdeii.
cu sinceritate,
teodor dume,

orice carte e o părticică din noi. în cazul de față felicit autoarea cărții și mulțumesc anei urma pentru prezentare.
mult succes!

luminez drumul cititorului înspre frumos

da, bine punctat în general. dar să nu uităm că suferința este parte din noi.

mulțumesc mult,

citind cu mare atenție comentariile autorului acestui text lăsate deseori în subsolul textelor altor colegi mi-am dat seama că există un filon undeva în adânc dar nu poate fi explorat îndeajuns pentru că există o margine peste care nu se poate trece.m-am reîntors în pagina autorului și am constatat același lucru și în textele trecute în pagina principală a site-ului dar și în cele trecute ÎN ATELIER pentru lucru. poate voi fi contestat dar poărerea mea este una confirmată. și spun asta pentru că am remarcat, în scriitura autorului, o formulă a simplității care proiecterază imaginar stări, ce-i drept uneori mai puțin cenzurate, care oferă, în compensație, bucurie cititorului.
radiografia stărilor din marea majoritate a textelor acestui autor îmi oferă o frumusețe interioară, dar umbrită uneori de o aglomerare nejustificată de lucruri și stări. intenția autorului este lăudabilă și tocmai de aceea acord o stea care să genereze strălucire și echilibru în lumea interioară a cuvintelor.
această stera vine ca o încurajare a muncii autorului de a trasa drumul mesajului fără a se abate de la autencitatea sentimentelor.
înainte de asta, recomand autorului: debarasarea de prea plinul cuvintelor care nu rostuiesc, recomand un echilibru între ființă și lucruri. recomand pași mărunți dar siguri înspre îndrăzneli stilistice și metaforice.
o periere atentă va schimba perspectiva lucrurilor dar și a integrării în sentimentul pozitiv al stărilor.

nu uita, domnule oancea că și cuvintele pot fi cucerite...

da, stea

cu sinceritate,
teodor dume,

mă bucur sincer pentru cei din capul listei și-i felicit. mă bucur și pentru ceilalți colegi care s-au încumetat să se înscrie în cursă. evident că nu toți putem fi pe primele 3 locuri dar participarea înseamnă CÂȘTIG.
mă bucur sincer pentru voi toți dragii mei colegi și vă felicit!

doamnei reiter îi aduc sincere mulțumiri pentru efortul depus și pentru răbdarea avută cu noi toți.

cu sinceritate,
teodor dume,

ionuț caragea,
o trecere benefică și onorabilă.
mă bucur că cel care în urmă cu 8-9 ani,tot aici pe agonia, îmi dădea speranțe și impuls prin comentariile constructive lăsate sub textele mele,acum o face din nou prin treceri și îndrumări utile scriiturii mele. mulțumesc anticipat și pentru promisiunea de a n egocia cu Dumnezeu pentru o pensie de 50% mai mare...

stimă și recunoștință,
teodor dume,

se scrie mult și totuși puțin despre ceea ce se scrie. iată că autoarea eseului de față ne pune pe tapet o firimitură din scriitura angelei, care la rându-i a sesizat intențiile altor autori. și asta contează!.
"Femeia suportă toate ingredientele unsuroase ale vieții de interior, dar și pe cele de exterior: zgomotul străzii, al locatarilor, vânzoleala, telefoanele, vecinii, hărmălaia copiilor din cartier, reprezentanții administrației veniți pentru adunarea dărilor etc.: sperii cu mutra asta buimacă oglinda/ administratorul/ și pe cei veniți să strângă bani hotârâți/ de lumină de apă de gaze de viață de moarte/ allegro"
da, femeia...

felicitări, angela!
felicitări și mulțumiri, ottilia!

sugerez o intrare directă din titlu. adică fără un lup
"îmi mușcă din trup
la fiecare oră
cu venin de moarte"
rândurile de față sunt urme de timp lăsate pe suferința autoarei, o suferinșă cantonată într-un suflet care definește sinceritatea și bunătatea.

stilistic vorbind aș fi pus câteva puncte de suspensie pentru ca cititorul să poată localiza nu numai starea de suferință ci și pe a cea de meditație care, recitind, ar sugera o puternică încărcătură emoțională.
ce îmi place mie la acest text este faptul că autoarea este directă și nu insistentă. de fapt oscilează între două realități, dar numai una poate fi benefică ființei.
cadența acestor rânduri, care pare niște rupturi de stări,este născută din dorința de a fi. această luptă este vizibilă doar în situația în care cititorul reintră printre stări și le tratează ca atare.

îți doresc însănătoșire grabnică!

enea gela,
da, tristețea face parte din noi ca și...moartea.
mulțumesc pentru trecere și semn.

anghel geicu,
un oaspete onorabil.
nu, nu este o capitulare ci o strategie de acceptare a ceea ce vom fi.
mulțumesc pentru vizită. sunt onorat
multă stimă,

ana urma,
iarăși un oaspete drag mie.
mulțumesc pentru vizită și timpul alocat privirii în interiorul meu.

mulțumesc tuturor acelora care mi-ați fost oaspeți, indiferent de gânduri

cu sinceritate,
teodor dume,

foarte bine gătit, ca de sărbătoare, întregul.
partea de final, și îndeosebi ultimul vers e antologic.
"nu am niciodată răgazul unei respirații"

aprecieri!

da, iată unul dintre cele mai curate texte ale autoarei, în opinia mea, care marchează cu tact fiecare stare. m-am oprit aici pentru că terenul pe care deseori l-am exporat, cu metode proprii, mi-a întărit curiozitatea de-a a privi lucrurile din puncte diferite de vedere.
desigur că nu o să vorbesc despre escatologia acestui text pentru că, deși autoarea punctează câteceva despre lucrurile din urmă și cele din viitor, mă voi mulțumi cu mesajul textului, cu modul în care se mulează starea pe cuvânt prin tema creată și tenta întregului."nu mă mai căuta în altă parte/în mine locuiesc toate acele/ femei de care ai nevoie/trebuie doar să mă strigi"
conceptele și credințele cu privire la aceste stări se nasc din diferite motive.
și iată că acest text nu face altceva decât să localizeze starea intereioară într-un mod care , nu numai că definește starea, dar și o punctează și o marchează în așa fel încât să poată fi recepționată direct.

frumos!

da, eseul este punctat, trasat și desfășurat în detaliu.
l-am citit în stadiul de concurs și mă bucur că a fost premiat.
de fapt întregul este clădit pe structura unor citate bine documentate
(Rădăcina se scufundă în pământ: creierul în Dumnezeu. Adică în infinit). (Victor Hugo)

luminez

textele acestea de gen sunt greu de comentat pentru că în ele se derulează o revoltă a durerii interioare.
da, o durere interioară pe care o percepem fiecare într-un anume fel. înlăuntru nostru există dureri pe care nu le poți descrie în detaliu. intimitatea acestora are o structură aparte care diferă de la om la om.
chiar dacă vulcanul din interiorul nostru erupe, durerile se adâncesc și nu pot să surprindă ceea ce încercăm să ascundem uneori.
și da, suferința capătă un sens în situația în care existența ei se consumă înlăuntru.
textul de față e mărturia care vine să confirme și să definească sentimentul intimității în situații reale.
știu că autoarea a surprins secvențial acel sentiment invocat de mine și tocmai de aceea nu voi intra în detalii.
îi doresc însânătoșire și putere în lupta pentru viață.

pentru trecere și pentru comm-ul elaborat
lumina din steluță îmi va deschide calea înspre cuvânt

cu sinceritate,
teodor dume,

mult succes, Valeriu!
da, un poet contemporan care oscilează în lăuntru său, și bine face!

mulțumiri, eugene!
punctările tale împlinesc.

mare bucurie când ne simțim împliniți!

nu pot decât să mă bucur sincer pentru această realizare de suflet. mereu am fost și voi fi alături de scriitura ottiliei pentru că te face să revii în pagină.

luminez calea înspre cuvânt

ei, da!
ce pot să spun în momentele în care se adună firimiturile de suflet între coperțile unei cărți?

sincere felicitări!

observ punctarea stărilor bine realizată dar nu știu dacă forma aceasta avantajează, într-un fel sau altul, drumul înspre mesaj.

mi-a făcut plăcere

dana banu, o ancoră de lumină printre cuvinte.
da, o construcție atent gândită, ton alert care motivează intrarea și protejază atitudinea întregului.
și chiar așa " cam cât i-ar trebui unui bărbat îndrăgostit
să adoarmă într-o grădină cu magnolii în floare
simțind alături doar mirosul iubitei lui"?

deosebit finalul!

întreg de întreg ar fi textul dacă ar avea un titlu...

cu sinceritate,
teo dume,

eugene,
debarasează-te de lene și pune-i un titlu pe măsură.
mi-a plăcut stilul și modul de abordare, direct. ai privit dintr-un unghi ce duce înspre două planuri în același timp.
e o simplitate care împlinește, aici.
și asta apreciez mult.
sunt și două - trei cuvinte care se suprapun într-un ecou care deranjează în fuga stărilor.

pun o luminiță în geam, și rogu-te ține drept