respir

textele acestea de gen sunt greu de comentat pentru că în ele se derulează o revoltă a durerii interioare.
da, o durere interioară pe care o percepem fiecare într-un anume fel. înlăuntru nostru există dureri pe care nu le poți descrie în detaliu. intimitatea acestora are o structură aparte care diferă de la om la om.
chiar dacă vulcanul din interiorul nostru erupe, durerile se adâncesc și nu pot să surprindă ceea ce încercăm să ascundem uneori.
și da, suferința capătă un sens în situația în care existența ei se consumă înlăuntru.
textul de față e mărturia care vine să confirme și să definească sentimentul intimității în situații reale.
știu că autoarea a surprins secvențial acel sentiment invocat de mine și tocmai de aceea nu voi intra în detalii.
îi doresc însânătoșire și putere în lupta pentru viață.

Insanatosire, da, Teo, cata nevoie am! Si de odihna dupa lupta crancena dusa in ultimele saptamani! Sigur, poezia poate nu e perfecta, poate ca voi reveni peste ea, dar acum inca nu am putere. Si totusi, fiecare cuvant venit de la un prieten imi pompeaza energie in vinele epuizate.

Mi-aduc aminte si de superbul tau poem "Intre doua respiratii"...m-am gandit la el cand am scris.

Multumesc foarte mult!