Poezie
suntem târzii deja, de mâine
1 min lectură·
Mediu
cu ce să te acopăr apă sfințită
eu, groparul formelor indecise
există oare trufie în așezarea frunzelor în pom
sau durerea mușcăturii ca o măsură a fricii
nu
iubirea nu-i o țară caldă între coperțile unui poem
sărutările lipsă nu sunt păcatul primordial
ca o irosire a trupului femeii prin atingea ta
nu mai răsfirăm neființele în van
nici căderea oamenilor în gol
precum cuvintele vampir
nici praful mâinilor reci ce nu știe să mai cadă
doar mirosul nopții când păsările își iau zborul
la ușă bate somnul adâncurilor
din toate diminețile neisprăvite
într-n loc gol al morții ca un cimitir curv
nu am niciodată răgazul unei respirații
046.109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “suntem târzii deja, de mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14093547/suntem-tarzii-deja-de-maineComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mulțumesc de trecere și lectură, dar sincer n-am prea înțeles comentariul și ce are busola cu vampirul :)
0
foarte bine gătit, ca de sărbătoare, întregul.
partea de final, și îndeosebi ultimul vers e antologic.
"nu am niciodată răgazul unei respirații"
aprecieri!
partea de final, și îndeosebi ultimul vers e antologic.
"nu am niciodată răgazul unei respirații"
aprecieri!
0
mulțumesc Teo, trecerea ta pe la textele mele sunt mai mult decât onorante!
0

conținutul e una caldã una rece și dintre toate: ;cuvintele vampir" îmi deranjeazã busola.
un melanj ademenitor între intim și estatic pe fond de înțelepțire.
virgula din titlu mi se pare deranjantã, prefer sã rãmânã în același ritm într-o suflare, e mai ademenitor.