Teodor Dume

laur,
în primul rând îți mulțumesc de trecere și semn. commul tău e un întreg poem. și am să rețin:\"pasul fulgerat de poezie, cel care plămădește gustul tuturor înțelegerilor\". oaspete drag, te mai aștept în pagină.

cu sinceritate,
teodor dume,

florian,
mulțumesc de trecere și semn. mulțumesc și de modul în care ai descris durerea din singurătatea lucrurilor.

da, bucuria de a trăi te sperie. te-am citat pentru că ai dreptate. vezi că cei din etnia rromă, atunci când se naște un copil ei plâng și deplâng acea naștere știind că viața e suferință, iar atunci când le moare cineva, ei se bucură pentru el fiincă zic c-a scăpat de suferință. și uite că e mult adevăr în acele laturi ale existenței pe pământ.

mulțumesc și te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,

silvia,
remarc un poem deosebit, ba chiar aș putea spune de excepție. și nu spun asta doar să evidențiez ceea ce s-a mai spus. vin să aduc la suprafață lucrul care trebuie văzut pentru că pornind de la construcție, mesaj-stări, discurs desfășurat atent, apoi pigmentat cu imagini faine și inedite se reliefează un întreg absolut. poate că folosesc un cuvânt puțin pretențios, dar lucrarea de față confirmă.

\"biserici mulate pe suflet
(...)
tăcerea mușcând din fruct
(...)
aerul mă taie la mijloc
plagiez atingerea cu inima\"

felicitări, silvia!

cu sinceritate,
teodor dume,

silvia,
da, și mâine se moare.e momentul cel mai festiv din viața oricărui trecător și uneori ne pregătim pentru această plecare ori nu o facem de fel atunci când moartea vine cu surprize. după cum știi singurătatea apăsătoare e o latură, un avertisment că timpul ni s-a scurs din oase și pălim...
mulțumesc, silvia. ești un cititor și un comentator de excepție. te mai aștept.

domnule petrache,
prezența ta e benefică, e ca un calmant știind că totul izvorăște din suflet.
în ceea ce privește sensibilitatea suntem la nivelul prim, adică de început, dovadă faptul că revenim de unde am plecat. cred eu că e timpul, după o anumită vârstă, să ne oprim și să facem bilanțul. nu oricine poate simți starea acestui poem pentru că e o stare caracteristică unei vârste...

hamat petru, prietene!
mă bucur nespus că ești alături de mine și de tot ceea ce scriu.cuvântul tău sincerși curat vine din suflet. e un crez pentru mine și pentru ceea ce fac și voi face.
mulțumesc mult pentru vorbele tale generoase care vin ca un sprijin.

andrei,
ai definit durerea într-un mod straniu ți ai dreptate, numai că există și durerea mută pe care eu o numesc singurătate. cea mai tare și stranie durere nu poate fi decât singurătatea pe care unii o încercăm la o anumită vârstă. mă repet și-ți spun că aceste stări nu pot fi cunoscute de cei cu vârste până la 45-5o de ani. după 50 e o părticică ruptă din trup. ea doare straniu de dureros dar în tăcere. mulțumesc de semn. te mai aștept.

vouă acelora care mi-ați vegheat singurătatea și durerea din ea, mulțumiri!
stimă și considerație,
teodor dume,

narcis,
iau cu mine câteva picături de frumos

\"herghelii de vise
pasc între gene
iluzii\"

cu prietenie,
teodor dume

valeriu,
prezența acestui text onorează
și se cuvine răbdător să spunem : mulțumesc!

\"știind că oamenii nu vor înțelege de la început
că unii au degetele mai lungi
decât privirea\"

și încă un mulțumesc pentru împlinirea lecturii
și un altul pentru readucerea aminte de vișniec

cu sinceritate,
teodor dume,

DANA,
onorat de trecere. prezenta ta, deși rară, mă încântă. te mai aștept.
sigur că da, cel care nu cunoaște umilința vieții și morții, nu poate spune că trăiește, iar Dumnezeu e acela care poate inversa timpul.și mulți poate ne dorim dau nu...

angela,
mulțumesc de trecere și semn. citatul reprezintă curajul de-a spune că numai doare nimic. dar atâta vreme cât există durere înseamnă că existăm...

Liviu-ioan (LIM)
susținerea ta e adâncă. e ca și viața din ultimele clipe...mulțumesc mult.
te mai aștept pe ulița mea.

mulțumiri acelora care au trecut prin starea clipei prezentată aici
și au lăsat urme,\"parcă nimic numai doare\"

cu adânc respect
teodor dume,

tincuța,
o interpretare corectă. mulțumesc de trecere și semn.
mă bucur că ți-ai ales acel moment
\"limba copilului meu
va dezlega limba de clopot\"
te aștept cu drag,

bogdan,
trecerea ta mă onorează. mulțumesc pentru semn. ești bine venit oricând.

doru dorian,
mulțumesc pentru tăcere. ea înseamnă mult, poate mult prea mult.
senzațiile, trăirile nu pot fi explicate în cuvinte...ele dâinuie în trup și seacă sufletul...
mulțumesc, prietene. te invit să tăcem împreună

liniștea sufletului meu vi-o dăruiesc vouă, prieteni!
stimă și considerație,
teodor dume,

adriana,
nu pot decât să te felicit pentru poem. intarea, acea constatare simplă , dar cu încărcări filozofice \"nici coniacul nu mai e ce a fost/și nici toamna\" precum și finalul deosebit (ultimele două strofe)mă fac să cred că mi-am hrănit sufletul bolnav de frumos.

\"când m-aș trezi să îmi pot scutura inima
cum aș scutura dintr-o pătură veche
căldura ta mirosul tău
numele noastre
și orele în care ne-am iubit
pe nerăsuflate
flămânzi\"

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,

marius,
așa este. oamenii care îmbătrânesc frumos sunt oameni plăcuți.
mulțumesc de semn și încurajare, prin commul tău prea generos.

doruleț,
ai elaborat un comm foarte matur. gândirea ta mă face să cred c-am în față un scriitor , în devenire, de excepție.
îți alegi planul apoi te strecori printre rânduri tapetând cuvintele cu frumos.
da, finalul...țin și eu la el. e o ruptură din mine. o ruptură fără de care noi poate n-am exista.
mulțumesc prietene pentru interpretarea ta și pentru gândurile sincere.

corina gina,
semnul tău e bine venit. îmi dă tăria de-a mai rămâne în spatele cuvântului așteptându-l pe Dumnezeu.
îmi place pasajul ales. mulțumesc și te mai aștept

plecăciune în fața voastră, prieteni dragi!
cu multă sinceritate și prietenie,
teodor dume,

frumos, domnule mahmoud!
siguranța, liniștea și libertatea de care avem nevoie
nu poate fi rostită în cuvinte

acest poem e o definiție indispensabilă vieții

\"ne desfacem palmele
și cu pași repezi ne îndreptăm spre fereastră
în tăcere\"

stimă și considerație,
teodor dume,

o simplitate desăvârșită care încheagă discursul și împlinește prin punctările atent făcute pe întreg intinerarul

\"ultimele ei cuvinte
s-au transformat în panouri mari
luminoase care nu mă lasă noaptea să dorm\"

un text care mi-a împlinit lectura

ps; reveniți asupra corecturii. sunt greșeli de tastatură (tranformat, etc...)

cu sinceritate,
teodor dume,

diana,
ai scris un text bun, te asigur de asta
să nu te irite plasarea lui la atelier
eu apreciez simplitatea și sensibilitatea
cu care e îmbrăcat micropoemul tău

și l-aș vedea așa

se întuneca prea des
în mine
nimicul mă învăluie ca apa
mă înec călcând prin cioburi albastre...

bine că nu mă vede nimeni

te voi lăsa să privești printre gene
obsedat de roșul tălpilor mele


succes, diana!

cu prietenie,
teodor dume,

narcis prietene,
ai pictat un tablou deosebit pe care ni l-ai adus pe palmele pătate de verde apoi parcă,ne-ai spus:
uite pădurea, dealul, norii, lacul...uite toamna și soarele cum dârdâie în răsuflarea ei...

da, narcis
ai redat într-un mod aparte mesajul adunând stările în această costrucție plăcută a cuvintelor, caracteristică deja stilului tău în formare.
îmi place și sensibilitatea din imagini care e indispensabilă liantului folosit
\"trup
țesălat de pluguri\"
ori
\"sutane cenușii
în pleoapele viței-de-vie\"

un poem plăcut, prietene!
sunt bucuros pentru fiecare text postat de tine.
te citesc mere chiar dacă nu las semn.
sunt alături de tine

cu prietenie,
teodor dume,

această \"intrare triunghiulară a luminii\" încearcă sensuri \"cu o singură mână oricâte degete ar avea aceasta\"(...) \"și nimeni nu stinge în acest timp lumina\"

un poem reușit, domnule petrache.
deschiderea pornește din titlu
și se finalizează discret cu o constatare deosebit de reușită, ba chiar superbă

\"și nimeni nu stinge în acest timp infinit lumina\"

cu prietenie,
teodor dume,

intervenit în prima parte, poemul poate fi unul bun.
îmi place finalul, curat și trecut prin inimă

\"În toamnă
de durere
bradul
a-ngălbenit
și glasul din adânc
se stinge-ncet
chemându-mă pe nume.\"

cu sinceritate,
teodor dume,

silvia,
intervenția mea pe text nu-și are rostul
pentru că e o tresărire de imagini, bine plasate,
îmi motivează gestul

felicitări,îndeosebi pentru prima parte!

\"ai tresărit sub mototolul de cârpe care au acoperit cu tristețe
forma ta de căluș și ziua pierdută\"

cu sinceritate,
teodor dume,

da, e un text liniștit poate chiar prea liniștit pentru că mă duce gândul la o evocare, dar te menții. desigur un lucru bun,ioana, e discursul lejer și deschiderea lui sigură.
ai și un final bun
bun și întregul. continuă în această direcție pentru că mergi bine și sigur

cu sinceritate,
teodor dume,

da, un poem rotund în care stările sunt bine reliefate
printr-un discurs liniar, atent la detalii

\"ghețuri fără vremuri prin metropolele lor stinse
- sunt singurul duh înghețat -
nimeni nu e ca mine\"

îmi place repetiția din text cât și întregul
care mi-a împlinit lectura

cu sinceritate,
teodor dume,

marius,
mă alătur rugii tale, ca o chemare, să-i dăruiesc lui betty o firimitură de suflet pentru viață \"într-o clipă de pierdere-n tăcere un răstignit/răscumpărătorul vieții necuvântătoarelor/un rege\"

cu sinceritate,
teodor dume,