Înstrăinare

intervenit în prima parte, poemul poate fi unul bun.
îmi place finalul, curat și trecut prin inimă

\"În toamnă
de durere
bradul
a-ngălbenit
și glasul din adânc
se stinge-ncet
chemându-mă pe nume.\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Mări Ioane, Copil Frumos,

Scoate cuvântul ”pădure” din textul ăsta,
să rămână un poem
”cum de tristețe
ramurile-și frânge.

În toamnă”


Somnușor.

Multumesc pentru apreciere si interpretare.
Glasul din adinc ma va urmarii probabil mereu.
Stramutarea, dezradacinarea, adaptarea sint de fapt nu numai
cuvinte, ci de asemenea trairi!

cu stima Ioan.

Cuvântul \"pădure\" este un cuvânt deosebit al limbii române și
înseamnă în acest poem, dacă se întelege desigur, mult mai mult
decât o simplă adunătură de copaci.
La români, mai mult ca la alte popoare, se apropie acest cuvânt
mult de suflet și dor.

Multumesc pentru trecere, Iolanda!

Ioan.

E o poezie frumoasa, tonul si metrica lina, asezata, imi aminteste de un poet american care a scris poezia ,,Splendoare in iarba,,
Am simtit esenta dorintei tale.