Retrospectiva unui dor
Să cadă ploaie caldă peste ape Și stropii mari lovească-mă în frunte, Sub dealuri valurile-n lut să sape Și vântu-n trestii dorul să-mi descânte. Să fug desculț pe mal și să mă taie În tălpi,
IMIoan MargineanIarna ( 1 )
Drum glacial - fâșie albă între două orizonturi. Pastel de iarnă - copaci de cristal străjuind nemărginirea.
IMIoan MargineanSurâsul tău
Surâsul tău în zori naște un curcubeu de dor peste gândul meu.
IMIoan MargineanFulgi de nea
Fulgi de nea- lacrimile iernii pe obrazul pământului.
IMIoan MargineanCopilul din holda aurie
Unde ai rămas copile care fugi prin holda aurie culegând macii roșii ai verii? Spicele coapte îți lovesc fața și păsări albastre ca visurile tale se înalță speriate spre cerul albastru al
IMIoan MargineanÎnstrăinare
Desțelenind un brad din trupul tău pădure, din umbra-ți, înspre mine, răzbate-un glas cu tânguiri eterne. În colțul din grădina-mi, înspre soare, l-am răsădit... acum alături
IMIoan MargineanOctombrie
Frunze tari, ruginite ca anii mei, mi-acoperă sufletul. Prin vii se scaldă soarele în boabe. Dimineața se scurge laptele ceții prin văi. Un bucium obosit din vară tace acum...
IMIoan MargineanSuflet captiv
Stropi mari și calzi sărută obrazul pământului, pe când dintr-o dată, două curcubeie gemene, ca două punți, răsar unind orizonturile. Îmi las gândurile fugare să pătrundă spre
IMIoan MargineanReqviem la timp
La orizont sărută curcubeul genunchiul pământului. Stropi grei de culoare îmi lovesc tâmplele ascunse între tăceri. Aud cum moare timpul. Cântecul lui de lebădă îmi înfioară sufletul.
IMIoan MargineanDor târziu
Acum, când despărțirea a ucis și ultima clipă ce ne-a fost sortită, îmi pare de atâta dor, că mi-aud gândurile cum bat la poarta sufletului.
IMIoan MargineanNedumerire
În noapte aceea balaurul negru a trecut peste valuri. Spre dimineață marea a întunecat zorii. Soarele s-a strecurat prin pâcla sidefie și a rămas agățat deasupra orizontului. Pe plajă un copil
IMIoan MargineanTentacule
Ca o nălucă, gonește mașina pe asfaltul fără de sfârșit al șoselei. Ascult, ca în fiecare dimineață, melodii vechi, acompaniate de vuietul monoton al motorului. Gândurile mele,
IMIoan MargineanPovoara râului bătrân
Bătrâne râu în lutu-ți de sub râpi dorm suflete, și glasuri aud cum își cheamă urmașii. O grea povoară îți apasă valurile încrețite. Mă-mbrățișezi când mă scufund în tine, iau apă-n
IMIoan MargineanDor singuratic
Dor singuratic la cumpăna sufletelor. Pleoapa lui întredeschisă naște lacrimi, ca picături de rouă, pe obrazul zorilor. Doar gândul își caută acum, zadarnic, pe căi nenumărate, drumul
IMIoan MargineanZbor în retrospectivă
Lucrurile acelea există, mi-am zis coborând cu teamă încă o treaptă spre eul dinainte. O carte de povești lăsată neterminată, scaune care și-au uitat rostul asemenea cailor renegați, prin
IMIoan MargineanGânduri matinale
Privesc acum răsăritul soarelui, simt cum razele lui tinere ne scaldă în lumina lor aurie trupurile obosite de truda nopții trecute, ascult șoaptele nedefinite ale obiectelor, și mă
IMIoan MargineanPași pe alb
în zori îmi rămân în urmă pașii rătăciți căutându-mă pe albul câmpului ascuns sub zăpada tânără cernută azi noapte prin sita invizibilă a vazduhului cu ochii orbiți de alb îmi
IMIoan MargineanDorul de glie
Când pietre de mori părăsite îmi macină dorul de glie răzbate prin vale o doină cântându-mi din suflet durerea. Trec ca un duh peste sălcii bătrâne și caut cărarea pierdută
IMIoan MargineanÎmpreunare
Când mâna ta stângă se cuibarește în mâna mea dreaptă degetele mâinii mele stângi se rostogolesc ușor pe sânii tăi rotunzi și tari mâna ta dreaptă îmi caută sufletul și coapsele tale
IMIoan MargineanDor de nestins
Noaptea îți simt apropierea măsluită de visuri caut atingerea dulce a corpului tău cu miros de trandafiri sălbatici pe când un dor de nestins se naște și gânduri ascunse în întuneric cad
IMIoan MargineanTrecere tristă
Ca o fantasmă se ridică din valuri ceața, plutind ca o pătura vie peste vale, pe când în sat cocoșul moșului cânta pentru el ultima oară. Plâng și fug de mine pe malurile râpoase ale
IMIoan MargineanEvadare în abis
Când mă voi scufunda în mare Și îmi vor crește crabi la mâini, Din somnu-ți lin te voi răpi iubito Și te-oi ascunde sub ai mării sâni. Nu vom lăsa vreun semn în lume, Vom dispărea dintre
IMIoan MargineanTrecerea moșului
Când primăvara cad din meri petale albe peste sat trece pe uliță moșul îmbrăcat de sărbătoare cu ițari albi și cămașă albă de in. Cu o mâna în chimir și cu cealaltă ținând
IMIoan MargineanFântână de raze
Mănunchiuri de raze albe se scurg ireversibil dintr-o fântână plină de taine săpată undeva în cratere sălbatice la marginea luminoasă a lunii. Punți de vise neterminate răsfirate printre
IMIoan MargineanCuiburi în suflet
Un clopot cu dangăt de lacrimi răzbate cu trudă din adâncul gândurilor și-mi pune în suflet cuiburi de liniște.
IMIoan MargineanGând de seară
În prag de seară trimite-ți gândurile să spargă zăvorul porții ferecate a sufletului din care doruri și visuri se scurg spre tine în noaptea săgetată de zborul fantomatic al
IMIoan MargineanCorabie de vise, sufletul
Corabie de vise mi-e astăzi sufletul, și pe catargul cu pânze de gânduri răzlețe, iau ostatici pescăruși flămânzi și solitari, călăuze credincioase până la țărmul singuratic al sirenelor. Las
IMIoan MargineanLiniștea gândului
Când șoaptele nopții împacă Liniștea pătrunsă în gând, Dorul în vise se-mbracă Și naște dorinți rând pe rând, Chem gândul prin gândul din gând Revin din adâncuri spre tine chemări, Se scurg
IMIoan MargineanIzvor de lilieci
Se lasă noaptea, trimite-mi un gând, sau vino, strecoară-te pe sub ușă, ca o fantasmă însoțită de roiuri de licurici. Noaptea ne va ascunde într-un cuib de lilieci, răsărit dintr-odată la
IMIoan MargineanCugetare duală
Câteodată inimile se adună două câte două sub copacii în care sufletele își fac cuiburi.
IMIoan MargineanSuflet în prismă
Spre seară, mi-am trecut dorurile și gândurile prin fețele prismatice ale sufletului. Târziu, când noaptea s-a curmat în zori n-am mai rămas decât suflet.
IMIoan MargineanCăutare în noapte
Noaptea simt mâna ta odihnindu-se undeva pe sufletul meu coapsa ta caldă căzând năvalnic peste visuri întoarcerea ta spre luna înțepenită în chenarul ferestrei atingerea ta
IMIoan MargineanMetamorfoze
Am cules din adâncul frunzelor raze de soare pătrunse în mănunchiuri de boabe vii și clare izvorâte din seva butucilor bătrâni ai viei. Toamna din soarele verii va curge viață.
IMIoan MargineanGânduri în noapte
Se sprijină luna pe vârfuri de plopi, Cern raze fuioare de liniști în stropi. Mă-nchin amintirilor lăsate să moară, Mă rog gândurilor în ore de seară. Nu cred în lumina ce azi mă orbește, Mă
IMIoan MargineanViolină în concert
Ca o fantasmă răzbate violina solitară în tumultul orchestral al instrumentelor dispare apoi în acorduri de note muzicale revenind mai târziu prin susuri de bocet ascunse în sunetele
IMIoan MargineanDorul de tine
Când dorul îmi bate cu aripi rănite la poarta uitată a gândurilor deschide o zare ce crește din mine și plânge cu ochii dorințelor ce cândva au fost condamnate să-mi țină existența in
IMIoan MargineanDin vremuri
Din vremuri răzbate mireasma fânului uscat din podul șurei trezindu-ne vara când murea întunericul pe când noi aduceam zorile în sat întrecându-ne la fugă pe malurile râului căutându-ne
IMIoan MargineanIubire pierdută
Simt cum mi se scurge iubirea din vene în loc de sânge se înghesuie particule invizibile și lacrimile unui dor nestins se zbat ca păsările cerului prinse în vârtejul neiertător al unei
IMIoan Marginean