Dorul de glie

Încearcă să depășești sfera acestui ton ușor, alunecând spre o tentă populară, care se poate pune chiar pe note muzicale. Este prea înălțător sentimentul pe care dorul de țară ni-l incumbă, umplându-ne de trăiri, ce cu greu pot fi materializate prin cuvinte...

Nu poti uneori scapa de melodia cu ca dorul de tara vine si chiar te sufoca. Simti nevoia sa scrii, sa descrii dorul dar cuvintele nu pot spune torul. Si totusi te decizi, cu un anume risc, sa dai o forma simtamintelor.
Multumesc pentru sfatul cu tonul usor...

cu stima

Iti inteleg tonul si cantecul pentru ca eu stiu unde este acel deal si acel mal si acel lut si acea istorie la care faci referire.

Doina este poate prea eterna si prea metafizica fata de sensul tau, modern, actual, despre tine insuti.

mai bine ai spune in mod direct despre:

,,vioara unchiului meu
ce stia doua cantece
si le canta cand venea la noi
cerand de pe dulap vioara surorii
ce studiase candva notele
la liceul pedagogic,,

la fel de bine te vindeca de dor si imaginea unchiului nostru si talentul sau pierdut in veci in schimbul patentului de electrician de intretinere

acest fel de a spune despre doina, asa cum ti-am sxemplificat eu, este in tonul lui M Dinescu si al lui Nichita Stanescu,

pe cei doi poeti ii vad cel mai aproape de doina fara a o inalta sau a o preamari in defavoarea sesului ei istoric sau national, pentru ca versurile oricui despre doina sunt in pericol in acest sens

doina este in fiecare sunet pe care cel de departe il poate reconstitui despre tara sa

cu drag