Poezie
diferențe și spații
carte: moartea, un fluture alb
2 min lectură·
Mediu
Să nu mai fiu trezit dimineața la cinci
de câinele vecinului găzduit
în balconul apartamentului de de-asupra ori
de alarma stridentă a telefonului mobil și
de nevasta mea cu vocea șuierată
care-mi sfășie carnea
până la os am hotărât
să ies din mine și
am intrat
pentru o vreme în
pielea unui porumbel alb suficient
cât să pot privi lumea de sus
mi-am desfăcut aripile
gata de zbor
o pisică tot albă lipită de pervaz
îmi pândea tremurul înfuleca din imaginea
desprinsă de pământ
și uite așa am ieșit dintr-o dimineață obosită
în care oamenii se îngrămădeau spre gura de metrou
iar alții fără să se murdărească pe tălpi
încă mai scormoneau prin intimități...
de sus totul se vede altfel lumea se mișcă
trăiește chiar și atunci când viața turuie
ca un motor turbo
de aici și nevoia de aer și toate ploile care
cad peste umerii pământii reciclând respirația
după care oamenii miros a deșeuri reziduale captive
în pubele gri sau verzi
cu singurele diferențe mirosul de lumânare și
acel flash care se tot repetă și
crește ca un aluat senzația intră în piele
se omogenizează cu celelalte lucruri
până când are loc o erupție
o contaminare cu puțină uitare
între alți oameni și atunci
cineva trebuie să plece...
așadar singurul loc alcătuit din
lumină și aer e capătul
de cer sub care
privesc
oameni și alte lucruri
zaharisite în zi
și totuși lucrurile sunt altfel aici nu-mi
pot construi un castel de nisip prin care să
orbecăi în neștire aici nu pot fi
convingător și nici nu pot să las un semn
în speranța că mă voi întoarce ca simplu pasager
dintr-un punct în care Dumnezeu grăbit
a uitat să închidă ușa...
probabil voi mai locui acolo
câteva anotimpuri
dimineață o să cobor lângă pervaz
cât mai aproape de pisica albă
acoperindu-i respirația cu
o bucată de cer...
064.065
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 310
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “diferențe și spații.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1839943/diferente-si-spatiiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ami-a placut calatoria sufletului prin cele 2 planuri si tristele lui observatii, dar mai ales sfarsitul intrigant, caci intr-adevar m-as fi asteptat sa opteze sa se aproprie cat mai mult de divinitate. deosebit de mult m-a bucurat strofa in care eul liric isi constientizeaza limitele sau mai bine spus cand exprima necesitatea sperantei/iluziilor. sa reprezinte oare pisica alba tot metamorfoza unui pamantean, dar realizata numai partial?
0
TDmonica,
bine ai venit, la mine în pagină!
trecerea ta mă onorează precum și commul în care ai punctat fiecare colțișor din cele două spații .
și da, ai dreptate cu metamorfoza. de fapt este o modificare , un fel de comportare nouă privită dintr-un alt unghi , din exteriorul lucrurilor.
mă bucur mult că totuși cineva a văzut ceea ce-am dorit să reliefez prin această modificare amintită.
mulțumesc și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
bine ai venit, la mine în pagină!
trecerea ta mă onorează precum și commul în care ai punctat fiecare colțișor din cele două spații .
și da, ai dreptate cu metamorfoza. de fapt este o modificare , un fel de comportare nouă privită dintr-un alt unghi , din exteriorul lucrurilor.
mă bucur mult că totuși cineva a văzut ceea ce-am dorit să reliefez prin această modificare amintită.
mulțumesc și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
0
TDLIM,
da, ai o vedere limpede asupra întregului de aici.
mulțumesc pentru felul în care ai punctat
cu prietenie,
teodor dume,
da, ai o vedere limpede asupra întregului de aici.
mulțumesc pentru felul în care ai punctat
cu prietenie,
teodor dume,
0
DITu știi că am fost totdeauna sincer cu tine, am spus ce cred eu, nu mă prea pricep, adevărat, spun numai ce și cum simt. Deci să ierți pentru părerea mea de-acum. Da?
Un text foarte bine scris, cred eu, o temă interesantă, măștile realității, scriitura fără excese, stăpânești până la capăt textul. Naturalețea spusului n-ai pierdut-o. Ȋnsă sunt surprinzător de multe detalii. Unde e simplitatea care a atras atâția cititori în pagina ta? Eu, cel puțin n-o mai regăsesc. Se poate să greșesc, nu știu, poate pentru că, absorbit de sfârșitul anului școlar nu te-am citit de mult.
Cred că dai prea multe explicații. Lasă-ne pe noi să construim motivele.
Ȋncă ceva. Devii previzibil. Asta nu-nseamnă că nu-mi place, dar știu ce va urma.
Ții minte cât îmi plăceau finalurile poemelor tale? Aici nimic nou, nu „bucată de cer”, deși, recunosc îmi place idea de a coborî lângă pisică, tu, porumbel, „acoperindu-i respirația cu...” Uite, partea asta m-a ținut în suspans. Ȋmi place teribil.
Teo, tu ai puterea și harul de a crea. Fă-o. Surprinde-mă, așa cum făceai.
Cu mare drag
Doruleț
Un text foarte bine scris, cred eu, o temă interesantă, măștile realității, scriitura fără excese, stăpânești până la capăt textul. Naturalețea spusului n-ai pierdut-o. Ȋnsă sunt surprinzător de multe detalii. Unde e simplitatea care a atras atâția cititori în pagina ta? Eu, cel puțin n-o mai regăsesc. Se poate să greșesc, nu știu, poate pentru că, absorbit de sfârșitul anului școlar nu te-am citit de mult.
Cred că dai prea multe explicații. Lasă-ne pe noi să construim motivele.
Ȋncă ceva. Devii previzibil. Asta nu-nseamnă că nu-mi place, dar știu ce va urma.
Ții minte cât îmi plăceau finalurile poemelor tale? Aici nimic nou, nu „bucată de cer”, deși, recunosc îmi place idea de a coborî lângă pisică, tu, porumbel, „acoperindu-i respirația cu...” Uite, partea asta m-a ținut în suspans. Ȋmi place teribil.
Teo, tu ai puterea și harul de a crea. Fă-o. Surprinde-mă, așa cum făceai.
Cu mare drag
Doruleț
0
TDmulțumesc doruleț pentru sinceritatea cuvântului tău. mă bucur cî-ți place și mă mai bucur și atunci când spui că nu-ți place. și asta înseamnă c-am greșit undeva.
aici în acest text am vrut să merg pe două planuri, latura umană și metamorfoza. nu știu cât de mult am reușit să duc paralela între ele dar știu că finalul despre care vorbești nu este unul rupt cum te-am obișnuit , ci unul , poate prea explicit, direct, vrând din nou să cobor în uman.
fii sigur că voi reveni la finalurile de altădată care o să bifurce cititorul...
mulțumesc, prietene
cu sinceritate,
teodor dume,
aici în acest text am vrut să merg pe două planuri, latura umană și metamorfoza. nu știu cât de mult am reușit să duc paralela între ele dar știu că finalul despre care vorbești nu este unul rupt cum te-am obișnuit , ci unul , poate prea explicit, direct, vrând din nou să cobor în uman.
fii sigur că voi reveni la finalurile de altădată care o să bifurce cititorul...
mulțumesc, prietene
cu sinceritate,
teodor dume,
0
LIM.