o posibilă trecere

in poezia lui Dume ma simt ca in propriu-mi trup/casa/suflet de aceea trecerile dese prin rostirea lui!

\"ca un val răstignit
între albii
singurătatea
........
trupul meu
parte din moarte

Astazi de pilda... raman printre aceste versuri:

\"o tăcere anonimă
mă caută în zi
mă gândesc
să mă ascund
înăuntru
dar nu pot
trag jaluzelele și încerc
să mă redimensionez\"

Un gand de primavara, batrane!

prietene,
mulțumesc pentru trecere și punctarea ta atentă.
mi-a fost dor de umbletul pașilor tăi...


cu prietenie,
teodor dume,

\"o tăcere anonimă/mă caută în zi\" și pe mine. Și eu caut o soluție care să mă salveze, dar \"poate nu trebuie/sau poate trebuie să mai aștept\". Mereu mă regăsesc într-un fel în poemele tale, Teo.

Cu prietenie, Maria

Uite cum ia fiecare partea în care se regăsește, îi este mai aproape de suflet.
Am să-mi tai și eu o porție, mică, las și altora care îți vor trece pragul.

”ca un val răstignit
între albii
singurătatea
absoarbe

trupul meu
miroase a lemn putrezit

încă respir

o tăcere anonimă
mă caută

mă ascund
înăuntru

trag jaluzelele și încerc
să mă redimensionez

poate nu trebuie
sau poate trebuie să mai aștept

diminețile”


Un poem al efemerului care suntem.

Doru Emanuel

maria-gabriela,
mă bucur că te regăsești, uneori, în poemele meler.

și mă mai bucur că ești o cititoare fidelă. te mai aștept.

cu prietenie,
teodor dume,

doruleț,
nu pot decât să mă bucur văzându-te aici.
mi-a fost dor de privirea ta.
mi-ai pieptănat și gătit poemul și uite ce flăcău superb a ieșit.

îmi place perierea ta. îmi place modul în care l-ai văzut și adus.

îți mulțumesc mult, prietene

cu prietenie,
teodor dume,