Transfuzii

Întotdeauna primim semne, dar din păcate le înțelegem abia după ce lucrurile se întâmplă deja.
\"pe ascuns/îmi trec durerea/prin senzațiile/altui simț\". Așa fac și eu. Mereu.

Cu prietenie, Maria

maria-gabriela,
mulțumesc mult pentru trecere și semn.

mereu suntem avertizați printrun semn, dar e tîrziu,- cum bine zici

cu prietenie,
teodor dume,

Anteriorul se supune ulteriorului, dar nu în afara noastră, ci înăuntrul nostru :

„privesc în fiecare trecător
să văd cum calcă unul
în celălalt apoi”

Acest „apoi” suspendat dezvăluie mecanismul conștiinței, adăugarea altor cămăși, nu peste, ci sub, tot mai adânc. Antecedentul de pornire rămâne în urmă, la suprafață. O metamorfoză continuă, care îmbătrânește prima impresie și îi apropie desprinderea. Întâmplările exteriorului, unde piesa centrală este chipul eu-lui, nu sunt întâmplătoare :

„să fie oare vreun semn ?”

Transferul durerii este un vârf al poeticului :

„îmi trec durerea
prin senzațiile
altui simț
și asta fac mereu”

Pe tot traseul subtextul are un subtext și lucrurile din jur insistă să privim în ele.
Cu prietenie !

îmi trec durerea
prin senzațiile
altui simț
și asta fac mereu

in afara de aceste patru, restul mi se pare in plus. iar titlul, vorba unora de pe-aici e pasunist rau:)

as miza mult pe schimbul de senzatii intre simturi si as rescrie complet poemul.

da, e o privire în noi, o privire în adâncul lucrurilor și în adâncul durerii
străpuns până la umbră

și toate acestea pregătesc o trecere

mulțumesc mult pentru interpretare

stimă și considerație,
teodor dume,

mulțumesc mult de oprire și semn.
deși trecerea ta e rară, bucură
fapt pentru care îți mulțumesc.

am modificat titlul pentru a nu umbri vorba acelora care spun că e *pasunist rău*

și încă un mulțumesc pentru observații

stimă și considerație,
teodor dume,