într-un gând de copil

Teodor,

Ai reușit o poezie de o sensibilitate deosebită. Ai pus suflet, îl vezi, îl simți, exact locul de unde izvorăște o creație adevărată. Sigur ai avut în minte un copil special pentru tine. Mă gândesc la fiica ta.

„pot să mai uit
un gând
o iubire
o virgulă
un chip
dar zâmbetul
nu”

Doruleț

doruleț,
mulțumesc de interpretarea mesajului și atribuirea lui unui copil drag, fiica.
da, fiica mea teodora sau tu doruleț, ori un alt copil.
câți dintre noi nu și-ar dori să navigheze într-un gând de copil uitându-și numele pentru o vreme!.poate și alte lucruri, dar zâmbetul niciodată...nu ai cum să uiți zâmbetul unui copil, doruleț.cum ziceam în versul de final, zâmbetul este hrana trupului, iar zorii din el- copiii.
mă bucur de trecerea ta și pentru simplul fapt că ți-a plăcut navigarea mea, de moment, într-un gând de copil...
cu prietenie,
teodor dume,

Cu mintea – mașina timpului – te reîntorci într-un “gând de copil”, acolo unde iubirea, suferința și zbuciumul se diluează și rămâne doar zâmbetul întins peste “zorii din trup” : copilăria.

o trecere binevenită și o interpretare pură a mesajului
mulțumesc mult pentru popas
cu sinceritate,
teodor dume,