Ca experiment

Un text care cucerește prin sinceritate în primul rând dar și prin realizare. Fără asperitați, vers puternic dar și blând, totul bine temperat, o felie de viață din multele lăsate aici.
De data asta finalul, deși îmi place, l-aș fi lăsat deoparte, prima parte spune tot. M-aș fi oprit acolo. Dar tu știi mai bine. Oricum ești departe de primele poezii postate aici.

\"...aș putea să mă uit
pe fereastră la timp
să-i pipăi măruntaiele
rânduite până dincolo
de margini\"


Doruleț

doruleț,
mulțumesc de trecere. commul tău e măgulitor. vorbeai de final, deși îți place l-ai fi lăsat...vezi mie îmi place mult și nu vreau să renunț la el. poate în ultima sa formă va suna așa:
o să devin depărtare
cineva o să treacă prin mine
și atunci greutatea trupului
va crește cu un frig...
sau
o să înlocuiesc MINE cu SUFLET
mai văd...

oricum ai dreptate \"textul cucerește prin sinceritate\". eu nu știu să scriu altfel.
cu drag,
teo

Un fior metafizic răzbate din imagistica cu care încercați să surprindeți liniștea însetată a timpului. În plină noapte sau spre dimineață visul de aici ne pregătește pentru marele Vis, pe care îl vom trăi cu siguranță într-un dincolo, unde vom deveni pentru cei dragi \"depărtare\" și vom simți gândul lor către noi asemenea acelui \"cineva\" care își va intersecta ființa, pământească și caldă încă, cu cea rece a celui \"îngenuncheat în semn de iertare\". Superbe imaginile: \"greierii salivează pe rană\" sau \"mototolind liniștea ca un creștin voi pregăti o plecare...\"
Cu stimă, pentru sensibilitatea deosebită, care aduce și cititorului un pic de pace sufletească într-o lume de convulsii...

mulțumiri detrecere și semn. ați remarcar bine starea poemului și mă bucur.
vă mai aștept

cu stimă,
teodor dume,