Visul

„sângerez
peste cuvinte”

ca mulți din cei ce își lasă cuvintele aici.
Fără nici o îndoială știi să visezi dar și să mă faci să-mi pun întrebări.

...fără îndoială voi
învăța să visez

Doruleț

Visele noastre sunt proiectări peste timp ale dorințelor noastre, nu în sensul freudian, ci în cel al ființei ce prin vis încearcă să zboare spre stele cu propriile-i aripi, aici, fiind vorba de un adevărat poet, prin cuvintele-aripi. Așa este, să intrăm în vis ca într-o biserică, lăsând în pridvorul Judecății de Apoi toată grija cea lumească.

doruleț dragă, văd în tine un zâmbet crispat, de ce? Te fac să-țiu pui întrebări,fiindcă ele fac parte din firescul zilei, firescul din noi fără de care nu putem trăi...Știu că te înspăimântă cuvântul- sânge-, dar nu-i decât o tentă pe care-o folosesc uneori ca înlocuitor, o figurație în spatele cuvântului cheie.Sper că mă vei citi și alădată
cu drag,
teo

iliescu emil,
da, biserica este locul spre care alergăm doar la ceas târziu... și ce păcat că fugim de noi ca de-o boală grea.
Ați punctat bine, mulțumesc de semn,
același,
teodor dume,