Ce o să fac mâine...

cândva (în \"Jurnalul uni simplu...\") mă întrebam cum va arăta ultima mea idee, ultimul meu cuvânt, ultimul meu sunet.
descopăr în această poezie că se poate merge mai departe, de acel viitor din viitor, în acest viitor din prezent, în acest \"mâine\" așezat \"între două cuvinte\"; acest \"bună ziua\" pe care-l dorim cu toții, în indiferent ce context social, sufletesc, uman și tăcut spațiu în care de multe ori \"clipele se scurg / în altă istorie\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

...pentru trecere și gând. Remarca d-voastră se justifică. \"Se poate merge mai depare, de acel viitor din viitor, în acest viitor din prezent, în acest măine\" ...
Ași demonstrat-o în \"jurnalul unui simlpu...\", făcând diferența între \"mult și puțin\",\"nimic și tot\" și iată rezultatul...\"unul poate da* nu vrea, pe când celălalt vrea da* nu poate\".
Stârnind ideea, am încercat să deschid dar n-am intrat de tot...Așa cum am spus; clipele se scurg în altă istorie.
Cu sinceritate și
multe mulțumiri,
Teodor Dume

http://www.agonia.ro/index.php/personals/213108/index.html

Am găsit pagina. Mulțumesc
Teodor Dume

Poezia aceasta e o \"bună ziua\", un mâine încărcat de întrebare... cât timp ne mai întrebăm \"ce o să fac mâine?\" apare versul ca un răspuns la toate. Versurile sunt simple dar dezvoltă o filosofie a vieții.

realul curgând

Am citit și celelalte poezii postate de dumneavoastră, aceasta îmi place cel mai mult. Surprinzător de simplu limbajul, departe de scrierile neinteligibile, fără cap sau coadă, de ultimă modă, Un discurs cotidian, puțin naiv, un text ce curge ușor dar care, departe de a plictisi, aduce în fața cititorului sentimente pe care fiecare le încearcă, acea căutare a viitorului, în așteptarea unui răspuns ce ar putea să nu mai vină. Se simte o notă de nostalgie, tristețe poate resemnare. Poezia este interesantă.

Cu stimă
Doru Emanuel

Marius Nițov și Silviu Viorel Păcală

mulțumesc de trecere și aprecieri.
Ați reliefat bine ideea...
e \"realul curgând\"...
cu mulțumiri,
Teodor Dume

da, limbajul meu e surprinzător de simplu pentru că ce naște din el, dăruiesc tuturor...
Am mai spus-o și repet, cineva spunea, ca idee, că lucrurile simple le nasc pe cele mari...
iar egalul poeziei mari poate fi găsit în câteva cuvinte simple aruncate pe câmpul cunoașterii...
Desigur nu am pretenția și nici nu visez, pentru că, pentru mine, bucuria se află în cuvântul simplu folosit uzual de omul simplu, chiar dacă unii se împiedică de simplitate...
Dragă DORU, eu te citesc de câteva săptămâni bune, ba chiar ți-am comentat câteva poezii și trebuie să recunosc că-mi place.Citindu-te mă văd în adolescentul din mine la anii tăi.Ai remarcat și tu,\"se simte o notă de nostalgie\". Așa este, trăiesc culcat pe durerea dulce din adolescența pierdută, dar pe care o vreau înapoi. Dacă citești cu atenție, în fiecare poezie de a mea, am strecurat firimituri din adolescență și îmi place să cred că o trăiesc din nou. Ar fi multe de spus...
Te mai aștept, dorule.
Apropo, în adolescență mi se spunea, doru, iar acum la vârf de bătrânețe( pe care n-o recunosc) mi se spune, teo
Cu prietenie și drag,
Teo

Mă uimiți dar sunt încântat că ați citit din versurile mele de început. Sunt poezii scrise la 8 – 9 - 10 ani, ( acum am 13 ani ), excepție face „Gând”, scris în această toamnă
. Între timp, alte versuri am așternut în caiet, dar pentru că gusturile mele în materie de poezie, nu se potrivesc curentului general, am renunțat să le postez.
Mulțumesc pentru răspuns.

Cu stimă
Doru Emanuel