Identitate pierdută

Va rugam nu mai puneti intrebari din acestea.Va dati seama ce raspunsuri primim noi,muritorii de rand,atunci cand comitem acest pacat al cautarii identitatii?Eu unul am momente cand ma transform in frunze,si aud pantofiorii doamnelor rontaind ca niste soricei grabiti din tacerea din mine.Alteori,dar numai cand este luna plina,ma transform in varcolac,si as vrea sa mananc luna,asa cum unii mananca ciocolata,aruncand ambalajul acela crocant in iarba,ca sa se transforme in licurici.Si eu atunci,calc cu labutele mele pe intuneric,iau in gura o stea si o las in parul femeii ploaie,sa o mangaie pe pletele matasoase ca un sarut.Pana la urma,ce daca puneti astfel de intrebari?O sa ne intalnim intr-o poiana arsa de luna,iar nebunul de Vasile,cainele meu muzicant,o sa-mi ceara muzicuta si eu am sa urlu insomniac la luna, o cantoneta de Toto Cotunio.

pentru comentariul așternut în pagina mea, care defapt (mă refer la comenteriu) este o poezie scrisă din suflet.Mă bucur mult, domnule Vanghele, că rândurile mele au născut poezia din sufletul dumneavoastră.
Mulțumesc
și numai bine,
Teodor Dume