Poezie
demisia împiegatului de gară
carte,cineva mi-a răpit moartea
1 min lectură·
Mediu
orizontul
tremură subțire
pe chelia unui om
ochii
porționați
din mers
arată ca două stopuri ciobite
de la bariera căii ferate
clipesc intermitent
cu o întârziere de-o treime
dintr-o secundă
zâmbetul
cusut de falcă cu un os
pare sterp
deși mimează câte-o trepidație
la fiecare pas
spinarea
plagiată din semnul întrebării
dă impresia unor covrigi
înghesuiți pe ață
pașii
se agață de el
ca de un trecut tensionat
crează confuzii
și toate lacrimile
deraiază înspre extremitatea
șubredă a scheletului
din palma
pîrlită de sudoare
fâlfâie ultimul semnal
nu vă faceți griji
azi și-a depus demisia
...trenul pleacă și vine
023.692
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “demisia împiegatului de gară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1756337/demisia-impiegatului-de-garaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VI
VIVanghele Ion✓
Cate demisii nu depunem si noi in fiecare zi si viata merge inainte,tinand cont numai de semnalele ei secrete.Dar demisia demisiilor,chiar:exista o demisie a demisiilor,o mama a tuturor demisiilor,pe care daca o depui,nu stii niciodata ce se va intampla?Poate ca trenul nu se mai opreste la Bucuresti,ci la Paris,sau in Triunghiul Bermudelor,ori in constelatia Capricorn?Poate daca iti depui demisia,iarna se va preschimba in primavara si atunci va ninge cu flori peste pasii nostri care au sangerat pe drum?Eu cred ca daca poetul isi depune demisia demisiilor,atunci o data cfu aceasta demisie,se stinge o lume.
0
TDci doar se oprește pentru o clipă .Ia apă în pumni și pleacă mai departe. Sigur, unii ar dori demesia...
Revin; Dacă demisionează poetul, moare verdele din iarbă, cerul, râul, și de ce nu, sentimentul, adică moare viața.
Cu mulțumiri,
A celași Teodor Dume
Revin; Dacă demisionează poetul, moare verdele din iarbă, cerul, râul, și de ce nu, sentimentul, adică moare viața.
Cu mulțumiri,
A celași Teodor Dume
0