Filosofia unui cuvânt

Acest poem atinge o coardă adâncă în suflet — un strigăt reținut, dar sincer, despre fragilitatea vieții și deziluziile pe care timpul le aduce inevitabil. Versurile curg ca un monolog interior, între luciditate și resemnare, între durere și o formă ciudată de curaj. Imaginea vieții ca o filă ruptă din calendar sau ca o rană decojită prea devreme este tulburătoare și memorabilă. În tăcerea de la final se simte o demnitate amară, o acceptare a ceea ce este, fără iluzii. E un poem care nu oferă răspunsuri, dar te obligă să te oprești și să simți.
Felicitări pentru autenticitate și profunzime.

și filosofic în același timp, din care răzbate tristețea autorului, concluziile sale fiind influențate de tragediile prin care a trecut. Totuși, familia, prietenii, sunt încă acolo, pentru a demonstra contrariul. Multă sănătate vă doresc!

Sergiu Burlescu,
onorat de trecere și de scanarea atentă a textului
mulțumiri din suflet!

Ionuț Caragea,
ati văzut în poemul meu esența stărilor pe care ați extras-o cu mult profesionalism
și vă mulțumesc pentru asta!
îmi pate rău că nu vom mai putea discuta în acest cadru despre creațiile noastre fiindcă voi respecta hotărârea luată de a mă retrage definitiv de pe acest site
stagiul început aici în 2007 mi- a deschis ochii în ceea ce privește starea lucrurilor din ultima perioadă și consolidarea unor grupulețe care atacă în mod indirect
este desigur părerea mea care poate fi subiectivă

dar Dv. aţi fost printre cei mai paşnici şi echilibraţi. Aşa cum este şi doamna Ardeleanu, tot berbec. Păcat că Agonia nu va beneficia, în continuare, de prezenţa dv. Sper să vă facă cineva sau ceva să vă răzgândiţi. Şi ca să revin asupra textului, nu aş vrea ca această experienţă să fie "ca niște răni uitate nepansate" sau ca "o filă de calendar pe care ai rupt-o fără să te întrebi de ce". De ce-ul din textul dv. ar trebui să acţioneze în conştiinţa fiecărui individ, înainte de a deschide gura sau a trage o concluzie pripită şi nefericită despre o anumită situaţie...

şi remarc şi această metaforă inteersantă, când vine vorba de suferinţe: iar timpul le-a decojit ca pe niște nuci căzute din pom mult prea devreme. Este interesant faptul cum se înnegreşte coaja nucilor, cum lasă urme greu de scos dacă le atingi... Parcă ai vrea să ajungi la miezul crud, dar negreala aia te opreşte... Evident, timpul, care umblă cu mănuşi, nu simte aceste lucruri.. şi stai să te gândeşti dacă nu cumva noi sau umbrele suntem aceste mănuşi care fac treburile lui murdare...

referitor la decizia dv. fiindcă nu vi s-au cerut scuze cu privire la o remarcă total deplastă, iar pe lângă acest lucru, nimeni dintre prietenii dv. buni nu a luat atitudine, motiv pentru care vă simt foarte dezamăgit, îmi voi permite eu, în calitate de colaborator al Agoniei cu jumătate de normă conform nivelului scăzut ca semn de generozitate din partea echipei editoriale, să îmi cer scuze pentru acuzele privind neîncrederea în dv. Aceşti oameni cred că dacă vă văd postând o poză pe Facebook, în jumătatea aia de oră în care vă ridicaţi din pat şi vă plimbaţi în jurul casei, manifestaţi lipsă de încredere, dar eu ştiu cel mai bine dintre toţi care este situaţia dv., motiv pentru care regret nespus faptul că aţi ajuns să fiţi tratat cu atâta lipsă de respect, mai ales că nu aţi deranjat pe nimeni niciodată. Totodată, în semn de protest faţă de felul în care aţi fost tratat, îmi voi opri activitatea critică pe acest site şi îi voi lăsa să se manifeste pe cei care au nivel mai mare, dar nu şi l-au folosit niciodată decât în interes personal, pe principiul reciprocităţii. Să ne auzim de bine!

vă mulțumesc din suflet pentru tot sprijinul acordat până acum în momentul retragerii mele devpe acest site!
mulțumesc și administratorilor (foști și celor actuali), dar și colegilor, pentru că m-au agreat timp de 18 ani
de când am fost găzduit pe acest site!
legat de "neîncredere" mă întreb: chiar trebuia să treacă 18 ani și sâ mi se spună numai acum?
probabil sunt un "ciot" bătrân în care se împiedică unii...
dar în administrația de acum sunt foști colegi care puteau,sau nu,să intervină în acuzarea sau apărarea mea dar nu au făcut-o
nu au făcut-o nici colegii din generația veche,(și se știu care sunt) și fiecare știe că uneori împreună am editat antologii și am dus greul pe umeri pentru a susține frumosul din cuvânt
nu învinovățesc pe nimeni, ci doar le reamintesc trecutul...
mă retrag în liniște!
sunt sigur că unii dintre administratorii grijulii îmi vor băga comentariul la offtopic pentru a nu lăsa "urme" murdare!
ar fi, cred, primul meu comentariu offtopic din activitatea mea de 18 ani...

în mod special sufletul meu mulțumește dlor Ionuț Caragea și George Pașa
pentru modul în care au contribuit, la consolidarea textelor mele, cu sfaturi benefice, constructive care au dus la editarea și publicarea a celor 36 de volume semnate de teodor dume, dintre care câteva în Franța, în lb, franceză
reamintesc totuși că debutul meu la o editură a avut loc în 1985 cu un tiraj de 1000 ex, din care mi- a nai rămas un singur exemplar în colecția din binlioteca mea
nu dau nume de trusturi de carte și edituri din România și din Franța pentru a nu avea tentă de reclamă
nu, nu mai am nevoie de reclamă

iarăși mulțumiri pentru găzduire și înțelegere!
mă retrag în liniște...

cum este pentru fiecare, Teo, te-aș ruga să nu dezarmezi, ci să continui. saitul acesta este în special pentru oamenii care sunt pe aici de mult. așa după cum este pentru cei tineri, viitorimea noastră, neapărat.
consideră-te un om împlinit, cu toate cele ale trecutului, prezentului și cele care vor veni. cele mai bune lucruri pentru omenire, în afară de pace, sănătate și iubire, sunt îngăduirea și înțelegerea și a celuilalt.
te invit să rămâi aici, să postezi când ai răgaz.

despre poem:
tu ai un fel de exprimare/exteriorizare recognoscibil. tema vieții, abordată de mulți scriitori, pare la tine un soi de resemnare. te folosești, îndeosebi în a descrie cum vezi, cum simți tu viața. și o definești ca film care se petrece începând din copilărie, ca nefiind un poem de dragoste ci mai degrabă o filă ruptă din șirul zilelor etc. în final, viața devine egală cu toate greutățile, neîmplinirile, vicisitudinile etc.
planează totdeauna tristețea peste tine, Teo.

mulțumiri din suflet pentru scanarea atentă a textului meu!

cu recunoștință!

cu respect, întreb administrația:
și totuși care sunt motivele care au dus la
scăderea nivelului?
cred că doar domnii Bogdan și Pașa îmi pot răspunde

Cu același respect vă răspund și eu: fiindcă ați acordat frecvent steluțe fără argumentare. Atunci când am retras steluța, puteați pur și simplu să reveniți cu un comentariu, cum au procedat și alții, nu să contestați decizia. Nu sunteți singurul căruia i s-a scăzut nivelul pentru acest motiv. Faptul cp ne-ați tmris să verificăm toate textele din urmă nu cred că e în regulă. Și în trecut s-au retras steluțe, știu prea bine acest lucru. În ultimii doi ani, cum Bogdan a lucrat mai mult singur ca editor, nu avea timp să verifice totul. Puteați pur și simplu să comentați fără a acorda steluța galbenă, cum fac și eu când timpul nu îmi permite să spun mai multe despre un text.
Dacă reveniți și după un timp veți avea comentarii care să justifice nivel de steluțar, îl vom reacorda cu bucurie.
Sănătate și toate cele bune!