Numărătoarea inversă

1 min lectură·1 februarie 2024

Mediu

tata încrusta cu brișca

pe mâna stângă

numele noului născut

picăturile de sânge

ni le împărțea frățește

până în ziua

în care

s-a născut

cel de-al cincilea dintre noi

n- a mai avut loc pe braț

să facă semnul ultimului născut

de fapt a și uitat numele

pe care

îl avea în gând

și nici nu i- a mai dat numele lui

până in ziua în care Dumnezeu

l-a certat pentru

o faptă ce nu o făcuse

dar o puse în gând

acum anotimpurile plecărilor noastre

le numără pe degete

și le încrustează în sens invers

pe mâna sa stângă

și niciodată nu-i iese socoteala

uite așa trecuserăm de primii ani

ca vântul prin miriștea

din grădina bunicii

fară tata

fără mama

021.163

Teodor Dume. “Numărătoarea inversă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14177679/numaratoarea-inversa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Cred că multă bătăiță ați mâncat de la tatăl dumneavoastră, de să îl vedeți și prin tomberoane...

e dureros ce spuneţi dumneavoastră aici...
Emoţia e foarte puternică în acest poem,
felicitări!