Ultima tăcere...

Nu știu dacă ați scris acest poem azi, dar e ciudată și în același timp interesantă potrivivirea tematică cu poemul meu de azi, având și unele motive comune: norul și umbra. Probabil că gândurile călătoresc, că iubirea supremă, dumnezeiască, creează aceste conexiuni în gânduri și simțire. E fascinant. Un poem frumos, îmi place cerul care se îmbracă în haina vântului, îmi place și retragerea umbrei ca un nor. Felicitări! PS Vedeți că aveți o mică eroare de typo la deasupra.

Textul a fost scris in urmă cu 5 ani si este publicat intr-un volum aparut în 2021
Multumrsc de popas și semn

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
la vremea dansul ploilor care,
tropăiau,
deasupra lutului încins;
să-mi obişnuiesc umbra să tacă
când cerul îşi îmbracă
haina de vânt
şi-n ultima tăcere
să-mi fac un loc,
iar din singurătate
un prieten.

pentru când…

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
dar,
nu-s priceput cu toate astea…

şi, uite, nici n-am apucat să
mă împrietenesc cu moartea
pentru că
umbra s-a retras din tine
ca un nor.

şi ai plecat, şi ai plecat…

***

iartă-mi îndrăzneala.
ai un poem superb
***
observă ce am scris ca fiind un comenatriu, nu o rescriere…
(nu e nici o aroganță, chiar respect forma inițială, doar că mă exprim mai ușor într-o prezentare a propriei viziuni; nu am veleități de critic literar- precum cei câțiva de pe aici… ex. Dragoș)

***
ploile care tropăie și lutul (metaforele pe care le remarc)

Incântat de trecete și de semnul lăsat!
Commul dv este benefic!Vă mai aștept
Textul este unul mai vechi si nu am mai intervenit deși ar trebui să-l mai periez puțin
Vă mulțumesc!

Cu sinceritate,
t.dume,

Ilie, una dintre trasaturile curentului postmodernist, care a influentat si curentele ulterioare, este lipsa semnelor de punctuatie. Ideea presupune ca lectorul sa aiba mai multa libertate vizuala, sa-si aleaga singur spatiile, tempourile, respiratiie, sa-si improprieze mai usor textul etc. Unii poate vor sa-l citeasca, pe de alta parte, mai rapede, pe principul filosofic al curgerii, panta rei. Semnele de punctiatie exista pt fiecare, in imaginatia lui. Tu de exemplu ai pus niste virgule in plus care incadreaza verbul tropaiau. La fel, la punctul dupa nor, poate ca prin lipsa lui autorul vrea sa creeze o continuitate, mai ales ca urmeaza conjunctia si.

Dle Ionuț!
Textul a fost scris cu vreo 5 ani in urmă și apare într-un volum publicat prin 2021. Deci nu este scris azi.Iar al dv este de azi..
Sunt diferențe mari intre texte.
Iată:
*Umbra s-a retras din mine ca un nor/,și ai plecat...
(teodor dume, ultima tăcere)

*Îmbarcându-se pe umbra unui nor
(Ionuț Caragea fructul din livada sărutului)

Potrivire de cuvinte: umbră și nor, dar în contexte diferite

Vă asigur de sinceritate!
Cartea apărută in urmă cu câțiva ani poate fi răsfoită oricând

Cu sinceritate
același,
t.dume

eu m-am referit, aşa cum spunea Ion Barbu, la cântul aedic care este intonat la aceeaşi putere de poeţii lumii. Mă refer la consubstanţialitate, la rădăcinile noastre adânci în solul culturii şi al emoţiilr. Cum spunea şi Eminescu, toate-s vechi şi nouă toate....

in comentarii, dar cred ca se intelege. Scuze pt ele.

altfel, doar diferențe de interpretare

am explicat: nu este CEVA propus, ci interpretarea ca un comentariu

mulțumesc pentru explicații despre curentul “non-conformist” (l-am inventat, termenul, acum)
nu am CEVA și NIMIC împotriva acestui gen de prezentare

dacă nu puneam punctuația acolo unde am pus-o, nu ar fi fost interpretarea mea, nu-i așa?

deci, am “reprodus” textul așa cum l-am interpretat (exact cum ai și explicat, Ionuț)

mă bucur că autorul nu a înțeles altceva decât un gest lipsit de ofensă.

repet: mulțumesc pentru precizări (virgula aia nu avea ce căuta acolo. punctul da)

dar o fac din suflet!

*Maria Mitea,
vă zâmbește sufletul, ceea ce înseamnă viață...

*Stanica Ilie Viorel, un oaspete care bucură momentul întâlnirii!
Vouâ sincere mulțumiri pentru tot dar și pentru luminile dăruite oentru a-mi lumina calea prin poezie!

Cu adânc respect,
același,
t.dume