Poezie
cineva mă strigă, teo...
carte, lacrimi de pe altarul trupului
1 min lectură·
Mediu
de câte ori ți-am spus
să nu mă mai strigi pe numele mic
că s-ar putea ca vecinii
să creadă că
suntem amanți
oricum fericirea crește între noi
o privim prin fereastra de la răsărit
din când în când o purtăm în brațe
ca și când
s-ar fi născut
din prima noastră dragoste
uite
trecătorii au ură în priviri
vântul sălbatec ne suflă tăcerea
timpul ne bate pe umăr și
se adapă din noi
tăcere
cineva de dincolo de gard mă strigă,
teo...
012.552
0
RR