la capăt de drum o promisiune

alt poem cu Dumnezeu, harul de a sta la taclale cu El, apoi o poveste și un firesc ce se încheie cu o promisiune cât o viață de mare, la fel de importantă și foarte frumoasă..
cu respect, Diana Slavu

îmi place începutul poemului și e frumos cum ai păstrat ritmul. e cald și ușor de parcurs. ultima strofă pare mai rece și finalul mai tăios.


am trecut să te salut, bia

diana,
e bine ca uneori să stăm de vorbă cu Dumnezeu despre una alta îndeosebi când timpul penzru noi contează cel mai mult.
mulțumiri de suflet pentru trecere și comm

cristina,
îmi ești un oaspete drag și mă bucur mult vâzând că ai poposit în pagina mea.
mulțam fain pentru trecere și aprecieri

singurătatea care umple toate spațiile, până la refuz...

se pare că "tăcerea crește ca un aluat", într-atât de pustiu ajunge sufletul poetului în lipsa acelei persoane dragi. se și vede în postura "omul(ui) de dincolo"!

poemele tale, Teo, sunt o balanță între cele două lumi. numai Dumnezeu face ca ea să se aplece de o parte ori de cealaltă.

Ottilia Ardeleanu

frumos spus, ottilia: o balanță între două lumi.

mulțumesc pentru semn și modul în care ai văzut mesajul acestui text.