Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Iarna în care a murit tata

(Decembrie se repetă)

2 min lectură·
Mediu
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri aerul greu amplifica teama sub cerul atât de rece și negru se prăvălea ca un bulgăre lumina adâncind disperarea undeva s-a produs o greșeală mama avea ochii sticlați și mirosea a pâine proaspătă mă ținea strâns cât mai aproape de piept să mai fim împreună doar pentru o vreme dincolo de toate acestea chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor poate sunt vinovat în ideea că n-am știut să aprind o lumânare pentru tata dar exista riscul să nu pot să-l mai strig ca atunci când îmi doream să fiu bărbat și îi imitam toate mișcările însă am învățat cu timpul că acel ritual e jumătatea care rămâne aici mi-e teamă acum respirația îmi aburește vederea bântui printre imagini undeva la margine cade o stea îmi aduce aminte de copilărie de serile târzii în care număram stelele în cădere și inima îmi bătea ca aripa unui fluture nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună dar știu că dincolo de clipa aceasta mă așteaptă tata și e decembrie am glezne de sticlă realitatea mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic nici nu vorbesc despre tata e decembrie și oricum anotimpurile se repetă
01859
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
201
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Iarna în care a murit tata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/jurnal/14177426/iarna-in-care-a-murit-tata

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MC
Marius Constantin
„ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările
însă am învățat cu timpul
că acel ritual
e jumătatea care rămâne aici”
Mi-a plăcut :)
0