Țenche Mircea

Uite, fântâna asta ține un secret, Ea dă viață. Când doar ușile ne despart, Cuvintele par săgeți nucleare. Lumile se împart Anii au pariul lor pierdut. Refuz să cred dar tu trebuie să fii

Până când, Zilele vor avea un nume? Până când, Pașii vor avea un drum? Până când, Zâmbetul tău va fi sincer? Până când, Anii nu vor obosi? Până când, Cărțile vor fi scrise? Până când, Te

Pagina 4 are tot ce vrei, Ciocolată, internet și multe iluzii. Mai bine o întorc, Să văd ce mi-a promis. Pagina 5 plutește în abisul înghețat, E plină de secrete Și de buze fără ruj, Cu ea voi

În clubul trist nu trebuie să intri, Biletul te-a ales pe tine ieri. Zâmbește, atât ți-a mai rămas, Mâine ne vom preface fericiți! Imaginile voluptoase te atrag, Magnetul meu e la Polul

Octombrie, îmi vine să te uit, Îți fac cadou sertarul meu, Paianjenii te așteaptă... Îți era frică să zâmbești, Să dai emoțiilor un nume, Urcam încet pe Everest Când tu râdeai, eu n-aveam

Uite, norii nu mai vor să zâmbească, Partidul lor a dat faliment. Eu caut lumina în fiecare apus, Anii, pot număra distanța dintre inimi? Zeii se ascund de muritori, Mergi înainte și cînd

Fără întrebări nu mai am toamnă, Răspunsuri sunt pe internet Copaci ce dorm, nu mai au teamă, Ai vrea să uiți, fără regret. Frunzele moarte vor cânta În mugurii ce nu au încă minte, O carte

Să nu iubești la întâmplare, Pământul te va privi la fel... Chipurile noastre se despart Într-o lume postmodernă, Îți las emoții pe asfalt, Pașii tăi, nu-i pot privi. Jocurile toate le-am

Număr frunze tăiate, Pisicile iubesc cu spor. Aș da cu var pe realitate, Și cu scântei pe semafor. Odată gemenii credeau În zâne, zdrențe și povești, Orice ar fi fost ei tot luptau Chiar de

Lacrimile încă nu erau născute, Am ales să râd de tot, Poate și de mine. Dacă nu mă mai suport, Găsesc mereu Un alt eu Care vrea s-o ia de la capăt. Mâine trebuie! Anii tăi sunt

Oamenii cu ochi căprui Își pun inimile-n cui Și așteaptă... Paharele nu sunt oglinzi, Dar tocmai mi-ai spart sufletul, Adună-l și păstrează cenușa. Cunosc un loc fără dreptate, Unde lumina nu

Fericirea e perfectă, Chipul ei n-are machiaj. Eu aleg calea defectă, Nu știu dacă am curaj... Pozele perfecte mor, Alte poze le iau locul, Vorbele sincere dor, Să trăiască

Alb, sărut cuburi de gheață din abis... Părerile tale mă dor până-n oase Glumesc până când Îți aduci aminte. Motivele stau pe sfoară Atinse de roua ce nu a apărut. Vom face ca aurul să aibe

Sunt un cuvânt neînțeles... Penele mureau în zbor, Sângele ardea de dor, Pernele uită, de ce adormi la coafor? Câinii mei își spun:mai stai! Tu ai scurtături spre rai, Ochi căprui... Tu ce

Întrebări găsești la raft Aranjate după caz, Tot ce nu a fost un fapt, Era vis sau un necaz? Inimile care dor Caută lacrimi și mânie, Am plecat din lumea lor, Gândul meu ți-l las doar

Tu unde te vezi peste 10 ani? Răspunsurile au locuri strâmte, Nu pot privi deloc înapoi, Nu ai voie să ai aripi frânte Sau să nu crezi în cifra 2... Văd ochelari ce nu au rost, Destine

Negru! Visele au drumul lor neasfaltat... Pe drumul meu veneai zâmbind, Te-am așteptat dintotdeauna, Nu ajung la capăt, așa simt, Te rog să ierți, Crucile îți arată răsăritul. Dacă nu știi unde

Vara ploile au gust amar, Lalelele mor cu zâmbetul pe frunze La un preț mai mic. Îți cunosc dorințele, Vrei mereu dragoste udă Dar uiți să aduci norii Și iei numele furtunii în deșert. Te-aș

Norii au azi altă culoare... Zâmbetul tău era tot, Secundele s-au refugiat în Antarctica, Tu îmi cereai o pară tare. Sensul era demult pierdut, Urechile nu aveau doctor, Privirea ta verde mă

Apa te poate minți, Unele mori nu mai vor să aibe râuri, Roțile lor știu deja Că pietrele pot muri Dar aleg să nu se miște. Sângele tău mă face să fug, Doar pentru a te ajunge din urmă, De

Știam numele tău încă....Coliviile gri erau goale, papagalii au plecat în Parlament iar tu, ai rămas singură acasă cu gândul la cum poate fi divizat cel mai mic număr natural par. De fapt, unul nu

Nu lăsa zilele să treacă! Salonul e lung, paturile sunt pline, Visele sunt îngropate sub podea, Mereu întrebarea:Azi cine vine? Ceasul te minte în mintea ta. Dorințele nasc monștri, Bolnavi cu

Dealul era gol, Florile mureau pentru buchete, Păsările mele se iubeau în stol Tu numărai în părul tău regrete. Îmi pare rău că lunea te trezești aici, Sunt dezolat că marți nu ai

Nu, florile de mai, Site-urile anunță nori. Pavajele pline de spini, Arată drumul spre abis Dar scaunele gri au o ușă Spre paradis... Sună-mă când toți așteaptă, Uită hărțile, Spinii