Poezie

Calea care doare

1 min lectură·1 noiembrie 2018

Mediu

Uite, fântâna asta ține un secret,

Ea dă viață.

Când doar ușile ne despart,

Cuvintele par săgeți nucleare.

Lumile se împart

Anii au pariul lor pierdut.

Refuz să cred dar tu trebuie să fii fericit!

Mai așteptă un răsărit, încearcă să uiți!

Orice lacrimă poate îngheța

Dar durerea te arde cu tot cu oase.

Începi să-l înjuri pe Dumnezeu,

Toți sunt fericiți,

Doar tu...

Semeni întrebări cu un singur răspuns:

Doi ani și nici o zi mai mult...

Bucură-te de soare,

De mușchii ce dispar,

De ultimele păreri de rău,

De groapa încă nesăpată.

Mai pot să îți spun ție, iartă?

Poate că da, știu c-ai iertat,

Pe toți și toate deopotrivă.

Mai știu și că m-ai supărat

De mult prea multe ori.

Acum în casa ta din nori

Poate zâmbești și dezaprobi.

Eu sper că vrei ca drumul tău

Să nu rămână o cărare,

Numele tău e numele meu,

Arată-mi calea,

Chiar dacă doare...

001.201

Țenche Mircea. “Calea care doare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14132928/calea-care-doare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.