Tania Felicia Kubitza, născută Chiforean în Oravița la data de 27 Iunie 1968.
Trubadur rătăcind din naștere în lumea interioară. Încearcă târziu să răsară.
Tic-tac, tic-tac
Drumul spre mine
Mirajul din liniște
Tic-tac, tic-tac
Îngerii aprind lumina în frunze
și sufletul se înalță
pasăre călătoare spre țările calde
Tic-tac, tic-tac
Lasă frigul să
Colind pentru sufletul meu
Când ninge și plânge
Și-adie cu tine
Și stele din ceruri
Coboară visând
Minunile vin
Și se sting pe pământ
Se-nalță iubirea
În rana din mine.
Și știu că mă
când îți pierzi dragostea și-ți găsești singurătatea
când îți pierzi dragostea și
tot darul din a fi nu cuprinde căldura din îmbrățișare
tandrețea din atingere
magia din răsuflarea de pe
La soba inimii tale
Privind irisul tău înflorind.
Îmi spun:
„Precis nu a fost cerul niciodată atât de albastru”,
cu o maturitate blândă
iubind minunea care se naște.
„Ceea ce răsare și
Mamă, oamenii-mi spun că te destrami ca o păpădie
și nu sunt lângă tine când duci toți macii copilăriei în cer.
Până ajung ascultă magia iubirii din aer, tonurile înalte și largi ale păcii
din
Acum când te-am pierdut ireversibil și sunt un cal sălbatic fără șea
Alerg de ani de zile fantomatic după iubirea din ființa mea.
Și ce-i dacă n-a fost o împlinire când frumusețile se sting în
Sfârșit de săptămână.
Dimineața în ceață și-n lumina lanternelor luminează frunzele galbene și portocalii trotuarul.
Un moment vizual simplu. Un moment de pace imensă în suflet.
Te uiți la
Nu-ți trebuie
o religie anume.
Du-te! Spală-te pe mâini
și roagă-te la frumusețea tăcută
a munților.
Iubirea e un miracol,
când
înveți să o respiri
din vânt,
din soare,
din cer.
Când
Ieri te-am iubit în mine
cum nu te-am mai iubit demult.
Te-am iubit pe toate solfegiile inimii.
Când închid ochii rămân cu tine în mine.
Și îi închid deseori.
Nu știu unde ești.
Te port doar
Când treci ca vântul prin păr mi se umple pieptul de lumină...
Nimic nu doare în reveria începutului...
Rămâne doar frumusețe;
- Primul pas în dragoste...
Tezaur de pace... -
Când
(11.02.1988)
E mult de-atunci,
aveam vărsta pădurii;...
Umbrele copacilor lungi,
ca un țipăt de pescăruș solitar
despicau crud orizontul privirii
între noi.
Ploaia ne biciuia bizar
Discernământul este un dar Dumnezeule când sunt iubit...
Sfârșitul lumii cuprind în mine când îmi pierd dragostea...
Fără iubire pășesc cu mâinile goale în jungla vieții.
Lucrurile-mi cresc
Iubito!...
Durerea din iubire e în neiubirea ta...
Și-acui să fie vina, când te-ai trezit pustie...
în caruselul ce pe suflet te purta...
cântând ferice aceeași melodie?...
/ Ai fi putut
Război. Din lipsă de dragoste.
Flămând. Din lipsă de dragoste.
Singur. Din lipsă de dragoste.
Neiubit. Fiindcă te agăți cu încăpățânare de cel care
nu te poate iubi....
Și-ncepe războiul cu
Când frunze se-aprind, pătrunse de toamnă,
învăț fără tine să fiu... Și mi-e teamă.
E dorul prea lung și viața prea scurtă,
iubirea-i prea mare în ființa-mi măruntă.
Cu lacrima-n suflu și
Uneori mi se oprește sufletul în loc și inima...
pe drumul cu miros de praf și dragoste
unde sufletul tău de lemn împarte nefericire...
E scump tributul sărutărilor tale.
De azi
voi mai iubi
Femeia e mama ce adie dragoste în lanul copilăriei.
Săruturile ei sunt macii roșii de lângă genunchii grâului...
Femeia e iubita cu sânii de piatră și inima de aur, care visează pace, când
Iubirea?...
Tu…
mângâie-i splendoarea,
dar nu te-ndrăgosti!...
Nu-i da… gândind-o…
putere-asupra ta,
decât… când inspirându-i
magic dansul…
până în adâncuri,
vei știi să o expiri
Binecuvântată
ploaie
de vară
simțurile
își deschid
florile iară...
Te beau,
te aud,
te gust,
te miros,
te ating.
Înfloresc
sunt cântec,
boare.
Dureri se sting.
Mă risipesc
în
Nu știu cum trece viața fără tine.
Torent de flori, fiori, pe lângă glezna mea...
Din suflet până-n tălpi te port in mine...
Năuc. Pierdut. Bolnav... de toată dragostea...
Eu știu că deseori
Moto:
E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită…
- prietenilor care mă cred tristă… -
Revelație
Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață,
când sub cerul albastru, câmpul e plin
Te-aveam în față trist și mut,
Ah...! Cât de mult aș mai fi vrut
Să-mi reazem capul ca-n trecut
De pacea ta...! Iubirea mea...!
Să mă cuprinzi amețitor
Și să mă porți din dor în dor,
Să mă
Și ziua asta poate
n-am trăit-o...
Și ca să fi aievea…
am rămas în mine…
Ieri am mai dat pe-afară,
să câștig o pâine.
Azi, pentru-un vis…
am să rămân cu tine!…
Nu trebuia
să îmi aduc
nu adevărul
doar adevărurile din vise dor
în degete în pulpe
în călcâi în stomac
în piept
nu frumusețea din adevăr
doar frumusețile din fantezie dor
nu frumusețea din adevăr
nu ceea
TK