Tania Kub

În ce parte se află inima? Pe vârful degetelor, de te-aș putea atinge, pe buze, de te-aș putea săruta, fără să fii fiind. Oh, cât de mult te-aș iubi de-aș putea iubi reînnoit, de-aș putea

Uneori mi se oprește sufletul în loc și inima... pe drumul cu miros de praf și dragoste unde sufletul tău de lemn împarte nefericire... E scump tributul sărutărilor tale. De azi voi mai iubi

Iubito!... Durerea din iubire e în neiubirea ta... Și-acui să fie vina, când te-ai trezit pustie... în caruselul ce pe suflet te purta... cântând ferice aceeași melodie?... / Ai fi putut

nu adevărul doar adevărurile din vise dor în degete în pulpe în călcâi în stomac în piept nu frumusețea din adevăr doar frumusețile din fantezie dor nu frumusețea din adevăr nu ceea

Atingerea ta. Minunea din microsecundă. Amintirea ta. Singura frumusețe din singurătate. / Tăcerea de aur. Lovitura de grație. /

Te doresc!... Am venit să mă minți! Să îmi curgi iar aievea, din minune-n minune… doar sălbatic din simțuri să simți… dorul tău de iubire, plânsul tău fără lacrimi, din

... acolo unde încă te iubesc, în spațiul acela de aer curat, acolo iubește-mă... unde adevărul rostește altfel de adevăruri ... și tu arzi ca o lumină albastră și sfântă... Și-atât... Acolo

Azi sunt cireșul scuturat de floare... în ierburi risipită-i înflorirea... Uitându-te-am pierdut tristețea, minunea și menirea... E vidul plumb, doar vara aurie, aur lichid străbate

Nu știu cum trece viața fără tine. Torent de flori, fiori, pe lângă glezna mea... Din suflet până-n tălpi te port in mine... Năuc. Pierdut. Bolnav... de toată dragostea... Eu știu că deseori

Iadul... să-ți pierzi fără voie iubirea... Însă tot aici pe pământ te va striga curând o altă minune... Ciclul: Minunea de a fi 05.12.2008 Düsseldorf

Și ziua asta poate n-am trăit-o... Și ca să fi aievea… am rămas în mine… Ieri am mai dat pe-afară, să câștig o pâine. Azi, pentru-un vis… am să rămân cu tine!… Nu trebuia să îmi aduc

Iubito, parcul este greu de primăvară și ochii tăi superbi, de vis… ca de-obicei… zâmbind, cu brațul plin de maci și păpădii, din muguri cruzi îți faci... inele și cercei... Și te iubesc așa

Ai pus în om și marea și zbuciumul și cerul și pământul, puterea, slăbiciunea, căderea, zborul, vântul, durerea de a fi și fericirea când își găsește și își pierde iar menirea... Mirarea de-ați

Am auzit că ți se spune: Dumnezeu... Ești partea de lumină din mine. Nu mă voi pierde în religii căutându-te; ești lângă râsul și plânsul meu. Ochii mei nevăzători de suflet, ochii mei

Te-am smuls din rădăcini, din încântare, ce ți-am luat, să-mi dăruiesc, nu știu... în bucuria-mi, ție, încet, splendoarea-ți moare... și-s prea mărunt să mă întreb dacă te doare, și-s prea

Unii adună trăind aurul din munți, alții... pe cel din inimi... Trăznetul de vară, din surâsul tău, freamătul din tine, în cuvantul meu, plânsul ce ar plânge, de ar fi copil, dorul de-a

De când te-ai dus, rațiunea surâde; doar eu am început să plâng din ochi, spre suflet. De când te-ai dus inima înveșmântată în nedragoste fuge la psiholog și cumpără flori, ca să poată trăi

Moto: Poate și simplul fapt, că dragostea adevărată ne face mai buni, ar trebui să ne ajungă... Iubirea doare când nu găsește împlinire; Ca mugurii-explozivi în ramul crud, Tinde firesc,

Moto: Să fii om este o provocare făcută de Dumnezeu... Nu-i cunosc scopul. Îl presupun. Să fii om este o provocare făcută de Dumnezeu sau de întâmplare... Presupun. Aș vrea să fiu în

Adio iubire, mă scutur de floare, mă scutur de cântec, mă scutur de soare, tristețea vei fi în lanul de stele și crângul de doruri, din visele mele. Adio iubire, mi-e zborul

Discernământul este un dar Dumnezeule când sunt iubit... Sfârșitul lumii cuprind în mine când îmi pierd dragostea... Fără iubire pășesc cu mâinile goale în jungla vieții. Lucrurile-mi cresc

Suflet de păpădie Câtă iubire am avut...!... În păr îmi stătea splendidă și suavă, când îți pierdeai mâinile blânde în întunericul lui...;... pe buze, când sărutul tău se odihnea roșu,