Tania Kub

nu adevărul doar adevărurile din vise dor în degete în pulpe în călcâi în stomac în piept nu frumusețea din adevăr doar frumusețile din fantezie dor nu frumusețea din adevăr nu ceea

- A fi fără să simți că ești nu e nici minunație, nici durere... A nu fi este: nimic... - E clipa când ninge și cad stele din cer, când drumul vieții mele e din argint, când fericirea

Sentimentul iubirii presupune sentimentul proprietății - Nietzeche (În cazul acesta... fiasco este programat... Ce nu a înțeles omul iubind? Că se va sfârși?...) Dragostea este minunea spre care

- O pasăre oarecare - Nu știu ce minune imi transformă necuvintele in triluri, nu știu ce minune mi-a dat aripile. Când calc, calc ușor, să nu strivesc frumusețea pământului... Un

Nu voi mai scrie niciodată despre mâinile tale, mângâind. Le-am uitat mângâierea. Despre tine nu mai vorbește nici o durere, nici un cântec , in mine. Lacrimile nu se mai înalță-n fiori sä cadä in

Știu!… Mi-ai fi curs ca fumul printre simțuri, ca o cascadă albă peste trup!… Cutreierându-mă precum un vânt pasionat, suav, cu dinții albi… rochița mi-ai fi rupt… Știu!… Mângâierea

Moto: „ Suntem obligați față de noi înșine și față de cei dragi să obținem cât mai multe succese și cât mai puține eșecuri în viață. Ratarea nu are ce căuta în viața nici unui om întreg“ Pavel

Suflet de păpădie Câtă iubire am avut...!... În păr îmi stătea splendidă și suavă, când îți pierdeai mâinile blânde în întunericul lui...;... pe buze, când sărutul tău se odihnea roșu,

Te-am smuls din rădăcini, din încântare, ce ți-am luat, să-mi dăruiesc, nu știu... în bucuria-mi, ție, încet, splendoarea-ți moare... și-s prea mărunt să mă întreb dacă te doare, și-s prea

Atingerea ta. Minunea din microsecundă. Amintirea ta. Singura frumusețe din singurătate. / Tăcerea de aur. Lovitura de grație. /

Am auzit că ți se spune: Dumnezeu... Ești partea de lumină din mine. Nu mă voi pierde în religii căutându-te; ești lângă râsul și plânsul meu. Ochii mei nevăzători de suflet, ochii mei

Iadul... să-ți pierzi fără voie iubirea... Însă tot aici pe pământ te va striga curând o altă minune... Ciclul: Minunea de a fi 05.12.2008 Düsseldorf

De când te-ai dus, rațiunea surâde; doar eu am început să plâng din ochi, spre suflet. De când te-ai dus inima înveșmântată în nedragoste fuge la psiholog și cumpără flori, ca să poată trăi

Mereu pacea se-ntoarce-n suflet, ca primăvara-n lume, mereu vor fi zile frumoase ca fericirea, mereu iti voi iubi zbuciumul și suflul... când vi ca primavara, când cazi ca ploaia, când

Adio iubire, mă scutur de floare, mă scutur de cântec, mă scutur de soare, tristețea vei fi în lanul de stele și crângul de doruri, din visele mele. Adio iubire, mi-e zborul

Îl priveam așa trecând în sutana neagră și cu ochii visători, ca pe o poveste în plus... Copil fiind nu m-am întrebat niciodată de ce i-au ascuns biserica, cu îngeri cu tot, printre blocuri

Azi sunt cireșul scuturat de floare... în ierburi risipită-i înflorirea... Uitându-te-am pierdut tristețea, minunea și menirea... E vidul plumb, doar vara aurie, aur lichid străbate

Moto: E prea frumos apusul, ca să mă pot lăsa biruită… Revelație Și cum să nu iei ce-i mai bun din viață, când sub cerul albastru, câmpul e plin de maci și de miei, când Dumnezeu te

Iubito, parcul este greu de primăvară și ochii tăi superbi, de vis… ca de-obicei… zâmbind, cu brațul plin de maci și păpădii, din muguri cruzi îți faci... inele și cercei... Și te iubesc așa

Ochii tăi verzi, pajiște-n rai, de unde în mine te revărsai... Dor de-adevărul, din iubire; ... Durere... cuib adânc în privire... Păsări de dor, zborul din mine... trec transparente,

Te doresc!... Am venit să mă minți! Să îmi curgi iar aievea, din minune-n minune… doar sălbatic din simțuri să simți… dorul tău de iubire, plânsul tău fără lacrimi, din

... acolo unde încă te iubesc, în spațiul acela de aer curat, acolo iubește-mă... unde adevărul rostește altfel de adevăruri ... și tu arzi ca o lumină albastră și sfântă... Și-atât... Acolo