Poezie
Vis de primăvară
1 min lectură·
Mediu
Te vreau ca pe gura de apă,
când setea gândirea îmi frânge,
când visul îmi arde sub pleoapă,
când dorul e lavă în sânge...
Vreau cântecul tău din vertebre;
minunea-ți din ochi și răsuflet,
să-mi curgă albastrul în suflet...
și-n oase rămâie... legendă...
Să fim iar sub cerul terestru,
un fir de nisip în iubire;
cât mintea nu-mi pune sechestru,
pe vise, pe reânflorire...
Rotundă în suflet e luna...
și vraja iar scutură cânturi,
ca flori primăvara în gânduri...
/ Ce vine apoi... e totuna!... /
...............................................................................................................
Dragostea ia ființă în moduri diferite și mereu se supune legii firii... omul mărunt...
în fața dumnezeirii ei, fără să-i poată decide prezența, fără să-i poată opri plecarea...
Fâșii de vânt solar, atrase magnetic de pământ, spre poli... se izbesc de particule din aer strălucind mirific... Așa se naște lumina polară și dragostea... / cât ai clipi!!!... /
Ciclul: Minunea de a fi
18.01.2008
Düsseldorf
023513
0
O singura observatie, la strofa a treia, \"iubire\" nu rimeaza cu \"tine\" si, cum tocmai lipsa sechestrului pe reperul iubirii ar fi problema, e de preferat o alta forma, de ex: \"pe stele, pe vise, pe fire\" pentru ca acel \"a fi, fire\" al lui Nichita, e mai sugestiv in cuprizatorul lui sens.
In rest, e de citit pe țărmuri, in amurg.
Cu prietenie, Florian A.