Când îți pierzi dragostea

e cel care mai trebuie lucrat. e o ginga;ie acolo, poate putin cam dulce, de gustibus, insa, daca aveai un final mai puternic faceam tot ce imi sta in putere sa fii remarcata.

când pierzi dragostea și
găsești singurătatea
pierzi dragostea și
tot darul
din a fi
nu cuprinde căldura din îmbrățișare
tandrețea din atingere
magia din răsuflarea de pe obraz
atunci te catapultează durerea
la polul nord al inimii
unde întunericul crește
și rămâne o vreme cu
visele noi
care murmură la rădăcinile pulsului

te prinzi iar
ca iedera de zidurile reci
și cauți

e visul tău
să-ți pui sufletul
într-un lan de iubire

… doar o sugestie. cu scuze pentru îndrăzneală.

se mai iarta in poezie. nu asta e importantat, ca nu suntem nazu grammars. dar fara un final reusit, cred ca stim cu totii ca e ca un soi de extinctie. potential, exista. mai citim/

Domnule Leonard Ancuta, domnule Stanica Ilie Viorel,
vă mulțumesc pentru încurajare, corectare și pentru timpul acordat gândurilor mele.
Cu respect, Tania