tania cozianu

lee miller, man ray, 1930 rochia mea roșie pe singurul scaun din camera ta seamănă cu gândurile astea capricioase nesătule îmi fixezi brațele picioarele peretele din spate e încă ud întâi

niciodată n-am să știu de ce carnea ta îmi pătează mâinile dejurîmprejurul tot miroase a mir și mosc te urcam în spirală mai multe scări deodată gemeai în urma ta încolțeau sâmburi de

vorbește-mi despre decadența sexuală din barocul francez de dinaintea ghilotinei chiar nu mă pasionează cursele de cai nici partidele de vânătoare putem face un tenis. evident dacă nu mă

lemă: sfârșitul vine totdeauna de două ori previzibil simetric / asta mă dezleagă de teamă / serile facem exerciții de alienare în grup restrâns primul sosești tu figuranții

despătimirea e atunci când stai în sala de așteptare cu douăzeci de minute întârziere față de vara trecută și vezi deasupra spiralei concentric o pasăre albastră cu aripile lipite de

ieri mă gândeam la femeia din ingres’ violin se discuta despre man ray sașa pană duchamp și probabil aș fi venit în cele din urmă în mansarda dumitale să-mi faci portretul d\'le pictor în imobilul

leonidele cad câte două la 60 de grade sud-est leonidele mor singure în zori te trezești nădușit părea așa aproape cu degetele ei multe albe fără inele îți sugea aerul respira prin plămânii

ar fi putut s-o cheme oricum eva sau liz mintea lui nu-i dăduse nume pe-atunci proiecta fotograme convalescent cu lobul afectiv amputat nu poți reinventa copacul din curtea lui niepce totul urmează

eu zic să fim sapienți dragul meu să nu facem dragoste de prima dată de pildă îți poți aprinde un marlboro light și să-mi spui că nu suntem pândiți de vicii carnale întrucât hedonismul epicurian

totul începea când el își uita pe banca din aleea clasicilor umbrela neagră cu mâner de fildeș era într-o marți unghiile creșteau ascuțit felurite războaie încetau la 12 fix între noi arme

ești mai înaltă decât frica mea de moarte yvonne scormoneai cu unghiile în nuditatea lucrurilor simple și ce tare zornăiau brățările tale cyan vara asta se sinucide lent dar ție nu-ți

[exercițiu de autoapărare] și vine iar noaptea și iar te sufocă tăcerea ca un fular de mătase japoneză te sufocă ți-l atârni de gât cu mâinile amândouă acum strângi. strânge. femela piton

eram aproape copil când mi-ai făcut fotografia aceea lipisem obrazul de oglindă ai spus să stau nemișcată pelicula s-a autoaprins s-a voalat și n-ai înțeles niciodată de ce apoi ai vrut