capriciu cu magnolie și pălărie de soare

la amiază veneam în chip de pisică neagră cu poftele netezite întinse la soare pe vremea aceea prizai tutun tare englezesc în doze mici făceai rotocoale mi le agățai de coadă mă legai cu ele de pat și sfârșeai privindu-mă în felul acela până ți se-nfiorau nările dejurîmprejur înmugureau cireșii irisul pocnea în dosul pleoapei departe în câmp începeau să ardă magnolii mie nu-mi păsa mă legănam în hamac îmi potriveam pălăria de soare visam un cal alb trecea foarte aproape de mine îi atingeam coama cu palma apoi developam r a r drumul dintre mineșitine bătut în 170 km de cuvinte abstracte îmbătate-n sirop de arancia rossa închideai gazzetta mercantile del lunedi umpleai pipa nu bănuiai cum pe braț către umăr îți răsăreau în fiecare noapte muguri de salcie între degetele tale creșteau degetele mele de sticlă mată fără podoabe adormeai neștiind cum la polul celălalt al lumii începea sezonul de împreunare germinau semințele de baobab și umpleam pământul de la un capăt la altul cu gurile noastre