în dimineața asta ai murit, amelie

Într-o Dimineață nu se poate Pur Și Simplu Muri // te-am văzut te-mpiedicai de lichidele mele puse în flacoane cu etichete albe sunt necesare etichete mici autoadezive spui și mă gândesc la prințul șuțu la maison capșa `852 îmi beau ciocolata în dimineața asta ai murit, amelie eu râd tare/ eu nu te cred/ tu acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipsește tacâmul pentru pește asta poate deveni mai enervant decât amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat că manechinul de la claire`s boutique făcea semne obscene spre trecători își lipeau fața să vadă mai bine clătinau din cap tu aveai doar halucinații de la căldură/ amintirile încep a treia zi se știe eu eram liniștită truffes aux noisettes sunt destule îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu și culorile mele cu părul meu cu tot care-ți intra în ochi în nări și-ai vrea să nu-ți pese oh cât ai vrea să poți să nu-ți pese să nu te întristeze visul meu cu autobuzul oprit în câmp femeia adormise pe umărul meu mă-ntrebam de ce îi atârnă capul așa de greu amorțisem capul femeii apăsa tare până la os băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel vreau pe cel mort sau pe cel viu cel mort sau cel viu îmi cuprindea gleznele să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi desfa că sandalele mi-e sete și greață vreau să cobor să scap de să ies din femeia are unghiile negre mi-agață mătasea rochiei cu palma aspră prin somn și somnul i se face tot mai lung n-o să se mai trezească niciodată poate că nu trebuie să îți pese poate că nu o să ne mai pese niciodată de nimic așa o să fim foarte înalți și frumoși și nimeni n-o să mai moară de-atunci niciodată dimineața