Stelian STANCU

A fost destin din vremea mea De licean sau cam așa Era al timpului semnal Când nu știam ce e amar. Timpul trecea în legea lui Iar al meu gând umbla haihui Era o curgere de ceas Ce-avea doar un

(dialog vesel-trist, între ea diavol, cu numele Didi și el pământean, cu numele Vidi) Didi: Ești tot ce am. Vidi: Sunt ce? Ham, ham? Didi: Ești lacrimă de viață. Vidi: Fugi de aici, tristă

E liniștea profundă înainte de suprem E melancolia mută înainte de infern E boarea lină a dimineții ce-o simt în etern E diapazonul trist al vieții compus în starea rem. Lăsați viorile să cânte

Gândește pozitiv de bună seamă Pentru a fi în stare bună Nu te lăsa cuprins de teamă Ca ea iubirea, să-ți fie cunună. Te lasă copleșit de starea pozitivă Uită treptat de ce e dificil Și vei

Te-așezi timid în palma mea Tu nimb pierdut în straie Te legeni ca o peruzea Fată cu inima văpaie. Prinzi dragul în gândul sublim Te pleci spre-al meu destin E glasul ce strigă el purul

De ziua ta, copil pribeag E ziua ta copil pribeag Ce soarta îți coboară Peste al vuietului prag Ce l-ai sărit în doară. Când îți vei arunca privirea E simplu chiar de înțeles Că tatăl tău

Două frunze stau la sfadă Într-o recreație Nici nu vor ca să mai vadă Încă o revelație. Cea a toamnei șugubețe Ce prin văi se-adună Ca să facă iarăși zdrențe Frunze-mătrăgună. Nici nu-ncep să

Sărbători privite-n taină Din adânc de univers Parcă au o nouă haină Parcă sunt din noul vers. Strigă sufletul adâncul Nopțile ne sunt uitate Iarna a ademenit iar gândul A dat ghes la

În fiecare an, ca o poveste În prima vineri după Paști Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii cel firești. Este un praznic închinat Maicii Domnului Menit să arate rolul Fecioarei

Aștepți normalitate? De unde, ce, cum se poate? Așteaptă până poate, poate De nu, vei da din coate. Aștepți emancipare? Dar încă nu ai parte? E totul prea departe E peste grupa mare. Aștepți

La mulți ani Ioană și Ioane La mulți ani române oropsit Fie ca să ne dai nouă Tu Doamne Tot ce-am avut și chiar noi ne-am dorit. La mulți ani chiar și ție Ivane Românul rus uitat printre

În toamnă, iarnă sau nimica Stau la taclale amândoi, Un greiere iubind furnica Niciunul făcând pasul înapoi. Priviri agale, ronduri de mistere Arareori iubind pe lângă, Nu se-amăgesc cu clipe

Cu bune și cu rele, trecutul e trecut De vrei să-ți fie bine, încearcă un nou început. Lasă totul în urmă și urmează-ți calea ta Dacă vrei să-ți fie bine, ascultă-ți doar inima. Știu că-i greu,

Există ceva, undeva, pe care tu de ai putea vedea Marea se va retrăgea, focul se va îngheța Zarea se va lumina, gândul se va revela. Dar orice-ar fi și orice-aș da, inima îmi bate așa: O bătaie

Iubite, scrie-mi printre rânduri Povești ce ne sunt cunoscute Să ne unim doar întru gânduri În amintiri ce-s renăscute. Iubite, fă ceva cu noi Nu lăsa timpul să adoarmă Să ne găsească

Am căutat de multe ori Să te găsesc în toana Când pot a spune printre nori Ce dulce e dojana. Șoapta ascunde neîncetat Vorba ce-alene duce Fapte ce par a fi un dat Când viața-i la

- continuare - ACTUL 5 Decăderea Troiei, atât fizic cât și spiritual. Cassandra refuză a accepta ajutorul lui Apollon, alegând eșafodul. Aceasta va duce la despărțirea lui

Sufletul minții mele se află în mintea sufletului tău.

- continuare - ACTUL 4 Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni. Scena 2 Apollon, Alcor, Hidra (Apollon se află în

- continuare - ACTUL 3 Iubirea dintre Apollo și Cassandra, sau mai bine zis încercarea de iubire. Scena 1 Apollo, Cassandra, Hecuba, Medeea (o altă femeie cu puteri magice,

Lasă-ți inima să-ți arate calea și mă vei găsi întotdeauna acolo.

Povestea este un mixaj între nume și fapte reale din mitologia greacă, îndeosebi, dar și nume și fapte imaginare. ACTUL 1 Prezentarea personajelor principale, fiecare făcând un scurt expozeu,

- continuare - ACTUL 2 Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își

- continuare - ACTUL 5 Decăderea Troiei, atât fizic cât și spiritual. Cassandra refuză a accepta ajutorul lui Apollon, alegând eșafodul. Aceasta va duce la despărțirea lui