Poezie
Undeva, cândva
2 min lectură·
Mediu
A fost destin din vremea mea
De licean sau cam așa
Era al timpului semnal
Când nu știam ce e amar.
Timpul trecea în legea lui
Iar al meu gând umbla haihui
Era o curgere de ceas
Ce-avea doar un arhaic glas:
Undeva a apărut, gândul meu de mult mai mult
Cândva a fost dat să fie, să se-ntâmple tocmai mie
Undeva, cândva a fost, totul să aibă un rost
Legând trecut de prezent, dar și cu un viitor imanent.
Se-ntâmpla acum mult timp
Acum nu mai am în schimb
Ce mai spune, căci ursita
A trezit pe loc ispita.
Stau și încă retrăiesc, clipele de demult, tânjesc
La acei ani când nu vroiam, să mai cred în ce trăiam.
Visele treptat s-au dus, realitatea le-a adus
În imaginea comună, ieri visam, acum e sumă
Doar de faptele ridate, de prea mult efort și poate
Undeva, cândva am fost, dar mai bine are rost
Să dorești să tot privești, viața cea de prin povești.
Undeva a apărut, gândul meu de mult mai mult
Cândva a fost dat să fie, să se-ntâmple tocmai mie
Undeva, cândva a fost, totul să aibă un rost
Legând trecut de prezent, dar și cu un viitor imanent.
001685
0