De ziua ta, copil pribeag

De ziua ta, copil pribeag

E ziua ta copil pribeag

Ce soarta îți coboară

Peste al vuietului prag

Ce l-ai sărit în doară.

Când îți vei arunca privirea

E simplu chiar de înțeles

Că tatăl tău te-așteaptă acolo

Să îl privești mai des.

Dar timpul trece nemilos

Și vei uita privirea

Când chiar pe ușa cea din dos

Vei suporta uimirea

Că ai cruțat cândva, aiurea

În ziua cea amară

Și ai cules de-a pururea

Doar o senzație de-o vară.

E dreptul tău, eu îl respect

Dar mare mi-e uimirea

Când vei putea, fii înțelept

Să-ți duci dezamăgirea.

Că timpul a trecut frivol

Iar tu ai rătăcit

În orice unghi, în orice pol

Iar tatăl nu a mai venit

La pragul ce speranța poartă

Dar e de nefolos

Iar cel ce te-aștepta odată

S-a dus, uitând drumul de-ntors.

P.S. De ziua ființei mele dragi, mereu copilul Cristina-Valentina STANCU, fără niciun cuvânt peste cele deja cunoscute de noi....