ȘPȘtefania Pușcalãu
Verificat@stefania-puscalau
„măr copt de iubire”
născută într-un decembrie cu zăpezi polare – 9 decembrie 1984, Onești licențiată în Științe Economice Activitate poetică: - autorul volumului de versuri "“măr copt de iubire"”, Ed. karta.ro, Onești, 2013 - autor cuprins în șapte antologii de versuri: “Iubire, lumină, poezie” Ed. Lumen, Iași, 2003 "Zalmoxes gratia, ab Romania condita”…
un nor de gând va rămâne aplecat
ca un înger
scăpărând lumină\"
Tare frumoasă strofa de final:)
Am citit, și mi-am amintit de versurile poetei Magda Isanos:
“Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...”
Pe textul:
„într-o zi" de Ottilia Ardeleanu
ca de fiecare dată, cu mulțumirea că-mi ești:)
Alex,
nu scriu de multă vreme asa.
Mă uit aici la voi și învăț :) Poate mai schimb în timp.
Mulțumesc.
Draga mea,
Nu pot pricepe comentariul tău.
Cui te adresezi de fapt?
Pe textul:
„Solilocviu" de Ștefania Pușcalãu
Nici nu știe ce pierde… un poem cu un mesaj puternic. Mi-a plăcut ”dar eu nu scriu pentru ei scriu pentru tine”, mai apoi “singurătatea elena m-a înghițit ca o balena”. Îmi place și finalul strofei a treia și finalul final:) e foarte reușit, tot poemul de fapt. Te felicit!
Pe textul:
„poem singur cu elena" de Alexandru Gheție
A existat și varianta aia, dar am zis să nu rămână ideea de început neterminată, și am revenit la ea aici “dar nici în ploi nu mai cred” ( …) Se poate schimba în timp:) Mulțumesc.
D-le Ioan Barb,
“Așa cum sarea dă gust bucatelor - iubirea dă sens vieții” adevărat și frumos spus.
Mă bucură trecerea dvs.
Pe textul:
„Sarea iubirii" de Ștefania Pușcalãu
Soarele s-a topit și a curs pe pământ.”
…asemeni secetei din poemul de demult al lui Labiș.
E o imagine bună aici, care descrie foarte bine starea
“vâlvătaia se instalează în mine
toți îmi spun că sunt portocalie”
Caldură mare, mon cher! :)
Pe textul:
„iunie torid" de Ottilia Ardeleanu
Sebastian, mulțumesc, mă bucuri
Poemul ăsta e din stări ce s-au vrut neapărat scrise
Pe textul:
„m-am născut sub semn de foc" de Ștefania Pușcalãu
mă bucur să vă am aici, vă știu un poet “salvat de un mugur” ce scrie atât de bine despre oameni “cu ridurile și regretele existențiale” , și recunosc că mai am de citit în pagina dvs. Promit să revin, că prea spuneți cu foc că viața e frumoasă, chiar dacă ai 57 ani :)
Mulțumesc că mi-ați fost aici!
Pe textul:
„m-am născut sub semn de foc" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„tinichele de fier" de Vali Nițu
Mulțumesc,
un semn ce mă bucură de fiecare dată
Pe textul:
„m-am născut sub semn de foc" de Ștefania Pușcalãu
sunt superbe imaginile acestea: “Și călduțul de lângă pieptul lor/Trezește visarea și cântă”, “Iar eu să încep să cânt și să mă cuibăresc”
Și sigur le-a văzut și el pe toate, după cât de frumos e finalul:)
Pe textul:
„Ai vazut" de Victoria Dicu
De îmbunătățitrochiile astea alcătuiesc feminitatea noastră, și le schimbăm după adieri, iar la mine acum parcă adie a primăvară:)
Mulțumesc că-mi ești aici!
D-le Dumitru Mălin,
mulțumesc pentru atenția acordată mie și scrierilor mele. Vă citesc!
Ștefy.
Pe textul:
„m-am născut sub semn de foc" de Ștefania Pușcalãu
Mulțumesc de trecere și semn! Ne citim!
Pe textul:
„Ziceam și eu așa…" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„Sunt inima tatălui meu" de Ștefania Pușcalãu
Mulțumesc pentru atenția acordată textului meu, ne citim!
Pe textul:
„mă privești frumos când port fustă" de Ștefania Pușcalãu
Aici am găsit un titlu care m-a atras, și versuri puternice precum:
“nici acum nu mă tem”, “îmi place cu soarele îmi place cu vântul”, “nădăjduiesc”,
“știu că fericirea nu poate să moară …”
…optimism, un poem ce te încarcă pozitiv, iar finalul nu poate fi decât unul splendid, completând întrega scriere:
“nu sunt dator
să cobor scările atunci când vreți voi”
În schimb, eu vă rămân datoare după așa lectură, cu un zâmbet și cu multă admirație:)
Pe textul:
„Vând dragoste tânără vând fericire" de Dumitru Mălin
ar fi de corectat aici
“propria-i”
Pe textul:
„Știi cum e..." de Carmen Sorescu
Cu drag – Ștefy.
Pe textul:
„Știi cum e..." de Carmen Sorescu
Aici sunt imagini puternice:
“dacă marea-mi schimbă destinul
și plec aidoma corăbierului
spre porturi norocoase
în lumea nouă”
De fapt, întreaga strofă doi are ceva aparte: o imagine rămasă amintire, un fel de nesiguranță, dar și speranță, optimism.
Cu drag de citire,
Pe textul:
„Chemarea acasă" de Silviu Somesanu
Mulțumesc tare mult pentru trecere și semn!
Pe textul:
„Ziceam și eu așa…" de Ștefania Pușcalãu
Mi-a amintit de “Iisus din copilărie” – V.Voiculescu, și mai apoi am văzut în biografia pe care o aveți aici, că acest poet este și cel al sufletului dvs.
Ce frumos ați scris!
Ștefy.
Pe textul:
„Florii (Intrarea lui Isus în Ierusalim)" de Mărușteri Marius
De îmbunătățit