Poezie
Sunt inima tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
Drumurile mele nesfârșite
îți pricinuiesc tristeți
te simt într-un fel ciudat,
dar știu că înțelegi cum îmi este
și de ce îmi fac bagajele mereu…
pentru că sunt puternică, tată,
și de la tine am învățat să caut drumuri deschise
sunt în trecere
prin atâtea locuri ce-mi presimt umbletul,
privesc prin geamul ală murdar din tren
munți și copaci și case
așa învăț să fiu
și doar așa mă pot scrie
nu mi-e urât și nu am teamă în trenuri de noapte
mi-s dragi toți oamenii cu care merg
pentru că au, ca și mine,
case nelocuite
și bagaje de griji
mă-ntorc cu aceleași genți mari
în care port după mine
singurătăți și tristeți
scrise în capitole închise rând pe rând
și-am să mă-ntorc întotdeauna
cât timp voi fi
bătaia inimii tale, tată
022.440
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “Sunt inima tatălui meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/13934953/sunt-inima-tatalui-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDMDumitru Mălin✓Frumos poem, dar strofa a 5-a este ea insasi un f. frumos poem. \"mi-s dragi toti oamenii cu care merg/pt. ca au ca si mine/case nelocuite/si bagaje de griji\". Super!
0
ȘPați acordat multă atenție nu doar acestui text, și vă mulțumesc pentru că “m-ați privit frumos în poemele mele” :)
0