tinichele de fier

O scriere cu un mesaj puternic despre noi toți “așa ziși oameni”. Ultima strofă nu doar curge, sapă… E atât de tristă imaginea acelor copii!

Scoatem cuvinte din calimara sufletul si le daruim pt. a fi intelesi, pentru a ne intelege. Cine? Oamenii adevarati. Unde sunt?
Val

Personificare a \"gândurilor\", care (de)\"plâng\" \"inechitățile\", adică întreg contextul socio-politic în care bâjbâim de \"douăzeci de ani\", ca niște cosmonauți în vid. Acei neoameni de la conducere, care se vor mai succeda, sunt redați prin metafora \"sufletelor de iască\", în antiteză cu \"obrazul drept\" omului inundat de insulte, indiferență, uitare. Simbolul poetic al \"petalei de trandafir\" are diferite conotații, dintre care una ar fi cea inițiatică (rosicruciană, ezoterică) iar cealaltă pamfletară (legată de vechiul FSN și cele două partide desprinse când s-a descompus, când s-a ofilit, ca un trandafir cu petale roșii dar și oranj). Antiteza cântării copiilor dar și a cerșirii mi-amintește de Cruciada copiilor a lui Lucian Blaga.

Dragos,
Ai citit GANDURILE, NU printre ele. Ai disecat si inteles esenta socio-politico-umana a Omului-OM, a politicianului - NE.. si a celor care inteleg si simt, unici de altfel, UMANITATEA - scumpii copii cu sufletele atat de curate, atat de pure si neajutorate.
Cu pretuire,
Val

***
un text/stare, descriptibil, in volute cu iz de pamflet socio/politic, asumat.

Un semn cat o nota de ZECE. Multumesc pt. trecere.
Va mai astept,
Vali