Ștefan Petrea

caut disperat o femeie de rezervă cu țîțe mari și creier mic să mă lase să-i intru în carne ca patul pistolului în pumnul altădată strîns pe pumnal să mă lase să întorc armele să-mi împrăștii

merele s-au răsfoit în tine fiecare pentru orice om ce l-ai cunoscut mușcătura din ele chemîndu-se învățătură ești un învățăcel la poarta păcatului Dumnezeu te vrea copil clepsidra varsă

moartea e o fereastră spre lume de privim moartea invers nu ca pe o simplă trecere din moarte ne-am născut și copilăria ne-am alăptat-o la pieptul ei după ce am alăptat la pieptul

Stau mielul fript și ouă-ncondeiate Pe masă, în douămiiste vremuri De frica zilei ce-a pornit nu tremuri Și-n suflet nu porți vreri îndoliate. Nu stau la ale Iadului cheremuri, Hristos a

jaruri de suflete vor ieși din morminte la flacăra lor îți poți găti hrana sufletului propriu doar oasele vor rămîne în pămînt ca o dovadă că pe acolo a trecut un om

rapsozii mănîncă pînă și solzii peștelui lui Iisus (cei de Sus) în căutarea amară de a scoate afară din sufletele lor fistichii cele mai frumoase poezii ce s-au văzut pe fața pămîntului eu

strigătele literei nu le aud ajung în mine printr-un soi de vibrație a unui timpan al cordului din Esență milionimea unei picături curge prin sufletul meu pe foaie

în orologiu pendula se oprește puțin de vii miniatural stă dumnezeu în icoană o săruți crește de se face Dumnezeu lalele au au înflorit în roșu ca un sînge prin care ne curge drogul

tîrziul lucrurilor reclamă tăcerea ulciorul prea dus la apă, spart și cana spartă tot ce-i făcut din lut înseamnă murire în Sparta orice copil nevolnic mic era ucis de aceea m-am făcut cu

Sprînceana se ridică a mirare În strana cărții de-l citesc pe Blaga Ce se întrece în minuni cu șaga Și în corola tainelor ce-s rare. În ieslea sfîntă dobitoace rag a, Curînd, venirii-n pîntec

1. stau în tristețe ca pe bancheta unui tren fără destinație mi-e tristețe de țara asta căreia îi pleacă medicii pentru că nu poate hrăni nici guri de docți nici de sărmani sărmanii cerșesc dar

dă-mi liră un cuvînt de intrat în mormînt acolo din oseminte voi clădi mai multe cuvinte mă voi afla în opoziție cu soarele și cu luna printr-o simplă propoziție nepropovăduind

cui spui, cînd n-ai nimic de spus cînd vremea trece fără de foloase cînd simți cum prin a tale oase un morb ți-a fost adus?! și craii de acum se-ntrec în nunți făloase de-l supără pe cel de

Iubito, edificiul nostru-i gata L-am ridicat din lutul cărnii mele Și Marea toată-am strâns-o în gamele Să nu ne poarte-n despărțiri Fregata. Căci vântul suflă ne-ncetat în Vele Timonă nu-i,

Imaginea oglinzii mele arată-o față fără Chip Și-Asemănarea celui Sfânt e doar un praf mărunt de stele Trecut prin sita vieții mele ca toți din lut mă înfirip Da'n năvălirea de nisip mai stau cu

e o rupere de nori-moarte din care se revarsă lipsirea de viață. adevări crunte se vînd în piață lăsate mucegaiuri să poarte. și viața nu e decît o paiață... ale Luntrașului consoarte, sirene-n

sărutul dat de tine mi s-a lipit de buzele creierului de nu mai pot rosti un singur cuvînt în minte se coborîse o ceață pe lume nu te mai vedeam decît pe tine oglindită într-o icoană

privindu-te privindu-te-n oglindă cad în clipă de acolo nu mă poate răsturna nici un timp vremea uită de secunda viitoare privindu-te cum te privești în oglindă două nimfe cu răsăritul pe

O, Doamne,-am spus atâtea despre Tine Și încă dintre cele de prigoană Dar azi în jind vărs ochii în icoană Și Susul mi-e bufetul cu tartine. Și demonii mi-s azvârliți de goană Căci Înălțarea a

cînd plîngi Dumnezeu îți șede în lacrimă în lacrima ta îmi plîng toate amărăciunile toate rugăciunile sunt în lacrima ta * cînd rîzi Cerul se înseninează a răsărit chiar pe Dumnezeu

în urma ta au rămas petale de gheață albul ghiocelului mă surprinde în poziția șezîndă a amintirii. de vei vrea să mergi cu mine și la anul moartea va fi doar o pasăre fără aripi neputînd

mințeai despre Dumnezeu mi-ai spus că a decedat plîngeam și mă pregăteam să merg la înmormîntare dar coama Lui de îngeri s-a abătut peste mine amintindu-mi că e veșnic

mă întîlneam cu Dumnezeu în ruga fierbinte El îmi vorbea despre Hristos și eu luam aminte scuipam din mine toată fierea așteptînd Învierea. lucram într-o țesătorie de sfințire lumînarea se