Poezie
recidivarea în sonet
1 min lectură·
Mediu
Tu mă-mbrăcai în pielea-ți, eram o hematie
Ce îți purta prin sânge un aer uriaș,
Mă sărutai pe limfă c-o simplă simpatie
Și-n inimile noastre eram doar un ocnaș.
În mâna pentru cruce îmi tremura penelul
Și nunta se făcuse tu, muză, spre a-mi da
În degetul de mire, întinerit, inelul
Și pe-ale mele buze spre popă-n tine Da!.
Îmi despuiam micimea ce îmi stătea în rara
Anorexie-a morții, desprins din amândoi
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
În fumul de miresme, în fum de flori în toi.
Eu, dacă ești umană, al Ariadnei firu-s
Că, dincolo de moarte,-s de Dumnezeu un virus.
01653
0
Și-același preot nuntă, o alta, cântă-n nara
un vers greoi, în care repeţi nunta din versul 6, plus că ai atâtea posibilităţi de rimă, şi tot cu nara o ţii?!!
La rime de gradul 3 ai ceara, de ce n-o implementezi?
Mai gândeşte, deci, finalul, că nu e nicio grabă!
P.S.
Dacă tot ştergi textul şi îl repostezi, nu se mai văd contribuţiile noastre. Ori, îţi vrem binele, nu e nimic ruşinos sau deranjant în asta, nu?