Poezie
Sonetul și Vremea
1 min lectură·
Mediu
Sonetul strigă apriga-i poruncă
Sfărmând pereții, intră în odaie...
E ceasu-acel al unui foc de paie
Cutreieri munți, cobori uitat în luncă.
Și timpu-acest de-o clipă numai rai e.
Apoi spre-a tale Vremea te aruncă,
Rostește vorbe acre despre muncă,
De pâine de lăcașul și de straie.
E o bătrână necruțată,-n robă
Și-i se supun și multul și infimul
În ticăitul spart ce-l ține-n tobă.
Iar cel din urmă ori în toate primul
Se trec pe rând prin infernala probă
Doar până-i cruță,-n fine, țintirimul.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul și Vremea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14201665/sonetul-si-vremeaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.