Necesit reparații prin spitale

Necesit reparații prin spitale, Mă doare umbra, cupa de beție... Plecând, nu pot să-nchin sonetul ție - Rămas-au doar tablourile tale. Doream pe-atunci să-mi stai la braț - soție. Regretele le simt în vămi mintale Dar stele noaptea poartă pe mantale Și-mi e deplină-n suflet avuție. E-adevărat că sunt cam într-o dungă, Adeseori nici eu nu mă suport. Tot cer, dar așteptarea este lungă, Acoperiș, cu-al veșniciei cort. Divine clipe ca pe-un fum alungă Secunda ce născut-a versul mort.