Stefan Mircea

Un zid al comunicării Paravan de idei proprii Deschide o viziune aparte Asupra iubirii deșarte. Mesteci în glumă, răvașe, Unele chiar buclucașe, Și sorbi nectarul vorbelor de soi, La prânz

Sfârșit de speranțe, Cu iubiri de mărgăritar Răsfirate în vieți paralele, Adunate cu gândul la stăvilar. Sfârșit de idei colorate De cercuri albe Înlănțuite cu flori de mărgăritar Duse la

Răspund la telefonul vieții, Un apel din lumea de dincolo Și întreb: Cum este viața? Bine, Nu moare nimeni, Toți au murit demult. Cum sunt oamenii? Sunt suflete, unele pierdute Ce își caută

Printre lumânări cu lumina albă, Zăresc lalele galbene, aplecate Într-o parte a vieții sau în alta, Un taler de echilibru al frumuseții. Simt aroma de fum învechit, Simbol al trecerii

Undeva te regăsești, În poiana colorată în brazde, Cu scrieri de sevă verde, Izvorâte din sufletul de arbuști. Energia divină te încearcă, Să treci pasul prin comparație Uitat deasupra

Iubesc frumusețea Lunii Goală în splendoarea ei, Cu sentimente reci, Împrăștiate în zone galactice. Iubesc caracterul Lunii, Cu schimbări periodice, La origini aceleași, Cu stări de neliniște

Când simți că ți se pregătește ceva, E timpul să fii la primire Să incepi analize intrinseci, Să dai deoparte pănze de păianjen Și să vezi dacă ce-i real și frumos Poate schimba păreri contrare

Alerg pe cercuri, În echilibru fragil, Conduc în cercuri de stări, Pe direcții aiurea în plan subtil Paradox al sferei, Confirm ideea tezei: “Te învârți în cerc degeaba, Dacă strici în grabă,

Pictate pe ape, Icoane fantastice udate, De lacrimi aurii acumulate, Surâd vremii aproape. E timpul evlaviei, Ora trezirii la viața, A celor pătimași adorației Ieșiți la lumină din

Iubește cercul în spații deschise, Iubește măreția lui, Sinteza simțurilor ascunse, Culme nebănuită a absurdului. Descifrează raze de sensuri, Înțelege tainice acrostihuri, Și poate, cine

De ochi petrecuți pe hârtie, Desenați in culori de curcubeu, Poți privi lumea vie, Ridicată la rang de zeu. Din fire de păr mlădioase, Împletite împotriva firii Apar zâmbete serioase, Cu o

Un gunoier al vieții mizere Dimineața fix la șapte Găsește păpuși de porțelan, Aruncate din lumea cercurilor stricate. Le curăță discret, le mângâie, Aducere aminte a frumuseții fantastice, Le

De dragoste dulce, inert Privesc iubirea în ritm alert, În cascade de cercuri adânci Cu sentimente aiurea, de « pici ». Încerc să urc la vale, Pe drumul abrupt, agale Și himera apare în

Acolo nu este iarbă, Acolo nu este apă, Dar există ideea de viață, Înfiripată din resturi de ere. Idee nebună, de ar fi Să vezi desenată iubirea În timpuri aiurea, Printre cratere,

O călătorie pe drum unisens Prin cascade de spirite închise Cu deschideri spre curcubeu, E semnul de trecere între lumi. Primirea în pajiștea verde, E judecata supremă, Alterată într-un

Privesc printre cercuri alandala Spre cercul negăsit, Marcat fidel,de esențe efemere De trecerea între sisteme. Sublim spectacol de așteptare Al revărsării cercului mare, În speranțe trăite

Aruncă cojile de nucă, De dor nespus de mare, Și înfiripă din miezul vremii O lume desenată în alte tipare. Plutește în visare, Treci poduri de gheață spre uitare, Aducere aminte a luptei

Trăiește clipa Departe de sloiuri de gheață, Întinse în cimitire acaparatoare, Cu limite separatoare de bine și rău, De viață , libertate și hău. Bucură-te de zile irepetabile, Iubește

Te las să citești inele Dacă vreau eu, Să vezi lumea în cercuri, Cu esențe și parfumuri de timp, Rătăcită în zona absentă, Să simți adierea unei brize, Într-o lume închisă, deschisă spre

Parodie de tristețe, plecată pe litoral Să cearnă nisipul din scoici, Să ascundă răul în adâncuri, Cu o undă de revenire La maturitate, plină de libertate Cu un mesaj de iubire printre

Din lumi ascunse în timpi diferiți, Se transmit prin cercuri diverse, Mesaje viitoare, raportate în spațiu Cu ieșiri în eter în afara cercului mare. Într-un sistem de referință

Ridicați la cer, Din voință divină De tragători fără caracter Îngerii plecați n-au nici o vină. Într-o lume nebună, Orice e posibil, în orice religie, Dar să împuști copiii chiar și în

Vroiam să te privesc atunci, demult Să văd cât de mult îmi placi, Tresărind în șoaptă la fiecare cuvant Spus din ce în ce mai tare. Te purtai precum un gând ascuns, Păstrat de tine tainic și

Fi principe pe ape, În desișuri demult afundate, Stăpân în imensitate, Cu zeița iubită,aproape. Străbate teritoriul nepatruns De vederea lumii ascuns Și găsește cheia fericirii, Închisă,