Stefan Doru Dancus

Iernile copilariei nu ni le mai da nimeni inapoi. Poemul acesta mai mult ma intristeaza decat sa-mi aduca liniste sau cel putin o minima pace intelectuala dar poate ca autoarea asta a si urmarit - o privire lucida in plina aiurare felicitarda.
Si se scrie \"Trosnea\" nu cum ai scris tu. O fi licenta poetica?
Cu sentimente blonde, Dancus!

Cartea lui Ioan Es Pop este scrisa intr-un moment de cumpana existentiala. De aceea a avut succesul meritat si atunci, la prima aparitie si acum la reeditare. Felicitari prietenului nostru care nu s-a dat in laturi niciodata de la a sprijini ascensiunea altor scriitori si poeti mai tineri sau mai batrani din provincie sau din Bucuresti asa cum au facut altii care, ajunsi intr-o pozitie similara lui, au uitat de unde au plecat. Dancus

Excelenta faza cu \"de ce le e frica nu scapa\"!, Cu toate ca nici restul povestilor nu devin stresante, ci te atrag sa citesti in continuare. Merita sa-l citesti pe Nanu!
Dancus

Auto-contemplare. Merită să citești texte de această factură, îți fac nopțile mai vii.

Marele atu al Danei Banu în poezia actuală este faptul că poezia ei este poezie fără abundența de metafore cu care ne-au obișnuit \"înaintașii\". Sărăcia exemplară în metaforă creează o abundență de imagini de alt tip, unele care vin cursiv și încântă cititorul până la a deveni sentimental. Ochiul lucid (și nu cel perfid, al criticii literare) observă însă discrepanța (sau prăpastia) între ceea ce vrea să transmită autoarea și între ceea ce transmite; pentru că aici este, poate, autenticitatea ei: în ceea ce nu vrea să spună și totuși, nu se rabdă, trebuie să spună: \"îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții/
scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele/
ghemuit în tine aștepți să te înduri în tăcere/
vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei/
toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare\", iar acesta e doar un exemplu din zecile de poeme pe care le-am citit aici.
Să ai pace
Dăncuș

Nu merită să-ți pierzi vremea cu subtexte din astea, mai bine te-ai axa pe texticole, e mai comod și mai plăcut. Dacă te avantajează, pot să-ți spun că și eu am făcut așa și nu mi-o mărs rău.
Cele bune,
Dăncuș

Asta chiar e de remarcat. Nu găsesc nici un cusur acestor cuvinte. Singura observație: \"futaiul\" și repetiția lui juridică - \"violul\", creează o repetiție ce indispune. Alege ori una - ori alta.
Să ai pace,
Dăncuș

Trecând peste vulgaritatea care are priză la puștii post-Ianuș and Co., nu pot să nu remarc voluptatea cu care autorul își descrie ejacularea. El fofosește în acest scop (voit ori inconștient), cuvinte ca: \"ploaie\", \"țipete\", \"mirungerea\" și, (aici îi dau dreptate, poate e vorba de o zguduielnică felație) - \"buzele\", aceste cuvinte conturând imaginea desfrâului princiar ce inspiră poemul.
Nu e vorba, aici, de-a reveni ori nu asupra unei expresii, ci de unele ligamente slabe ale seducției cititorului care, probabil, vrea să învețe ceva din asta, adică pe șleau: ce+i aia \"erau singurătăți în oglindă\", \"cele cuvenite traiului\" sau \"amintirea începutului irosit\"? Cei cu romantismele aste de doi bani într+un poem ce ar trebui să atragă atenția asupra necrofiliei? E vorba de un nou curent literar, poate, deci, meștere, mai oferă-ne câteva mostre, să știm ce-ai pus la cale.
Să ai pace,
Dăncuș

Ochiul avizat vede rima, deși textul e scris în așa fel încât să ascundă asta (sau poate voit?). Finalul seamănă cu o notație jurnalistico-prozaică, dar per total, cititorul rămâne cu impresia că n-a adăstat zadarnic peste el. Ca mine, care stau și mă gândesc încă la \"Luminile sunt stinse cu capul dat de dușumea lumina mea tăcând peste lumina ta\". Frumoasă expresie, coane!
Să ai pace,
Dăncuș

Frumos. Observ o ascendență în evoluția ta ca poet de limbă română. E contrariant + nu mă așteptam la o îmbinare într modernismul liric românesc actual și melopeea de factură indica (sau orientala, prin extensie puțin forțată).
Să ai pace,
Dăncuș

Multam de citire.
Ar fi multe de discutat pe tema asta, mai ales dupa dezbaterea furtunoasa a acestui material pe un alt site. Ati remarcat bine stilul de scriere, caci problematica genetica e inepuizabila. Multam si de strea, domnule Cristea. Sunteti primul colindator!
Cele bune,
Dancus

Iti vine sa-ti iei campii si sa te muti intr-un sat de pescari...
Cum nu se poate asta, sa ramanem \"in turnul de scoici\", admirand
\"secțiuni verticale Y-greci
cu muguri de plop\".
Cele bune,
Dancus

Frapant. Toate bune si frumoase ca balada la inceput, dar vine mijlocul care ne doare \"povestea-i multă adevărul din ea-i peninsular din când în când îl înmulțim cu vin \" si apoi un final pentru adevaratii retacitori!
Dancus

Poem \"de interior\", i-as spune, daca ne gandim la faptul ca autorul vorbeste despre evenimente ale propriei vieti. Se aude marea si pe-aici, ca prin marea majoritate a textelor lui Ioan.
Cele bune,
Dancus

Multam de trecere si de ganduri. Tinem legatura.
Dancus

Excelnta stare induci, imi vine sa fierb vin si sa-l beau pe balcon, langa trunchiul plopului ce aproape a patruns in apartament.

Poem scris impecabil - versuri excelente urmatoarele:
\"vorbele pînă la înălțimea turnurilor tăcute
poluarea nu pe coșurile fabricilor
ci din piepturi.\"
Urmaresc indeaporoape creatia ta.
Cele bune,
Dancus

Rareori mai întâlnesc poeme scrise în format \"rural\", ca să-i spun așa. Poemul de față e ca o gură de aer proaspăt după ce trăiești un an într-o mină de cărbune. Felicitări, poetule!
Să ai pace,
Dăncuș

Poem de factură postmodernistă, căruia finalul îi dă o strălucire aparte. Succes în continuare!
Să ai pace,
Dăncuș

Pare o filă de jurnal. Un text mai bine structurat ar atrage atenția.
Să ai pace,
Dăncuș